Văzând această competiție vetustă ajunsă la 60 de (cum altfel?) primăveri, nu poți ajunge decât la o singură concluzie: e veche, domnule. E pur și simplu veche. Cu ocazia acestui eveniment se reface anual istoria pe care am învățat-o la școală.
Uniunea Sovietică își revine în fire, toate fostele republici sovietice socialiste, uitând de gulag și de anii grei de umilință votând în unanimitate cântecelul impus de la Moscova, Yugoslavia și Cehoslovacia se refac, iar țările care au mizat vreodată pe principiul democratic al răsplătirii valorilor nu au nici cea mai mică șansă.
Ce rost are până la urmă această irosire de resurse dacă toți își votează vecinii? Mă rog, aproape toți, că pe noi, conform zicalei cum că cel mai bun vecin ne este Marea Neagră, anul acesta nu ne-a votat mai nimeni. 12 puncte ne-a dat doar Republica Moldova, dar, după cum citim pe toate zidurile, oricum, Basarabia e România. Nici măcar mitul căpșunarilor care schimbă televotingul nu s-a mai materializat. Din Italia n-am primit nici măcar un singur punct anul acesta, deși piesa trupei Voltaj marșase apăsat și telenovelistic tocmai pe povestea copiilor lăsați acasă de părinții plecați la muncă în afară. E într-adevăr destul de riscant să ataci chiar și în mod voalat niște oameni amărâți pe motiv că și-au ”lăsat copiii în urmă” când de fapt, noi toți am fost lăsați de izbeliște de toate guvernele noastre postdecembriste, atâtea câte au fost. Măcar oamenii aceia au avut puterea să-și ia viața în mâini. Și au fost capabili să ne schimbe și nouă destinul dacă este să ne luăm după rezultatul votului din noiembrie anul trecut.
Altfel, Eurovisionul, în ciuda faptului că noi ne-am obișnuit mereu să facem figurație pe acolo, s-a văzut bine de la București. Mai ales de pe Facebook. În lipsa unui comentariu de un profesionalism minim din partea oamenilor de la TVR, românii au devenit comentatori de ocazie pe rețelele de socializare.
”Totul e bine! Serviciile secrete suedeze înfrâng serviciile secrete rusești! Volvo bate Lada! Bjorn Borg o învinge pe Șarapova! Trăiască Suedia, în frunte cu naiba știe cine o conduce! Noapte bună, România! Bună dimineața, Austrolia!”,îl parafraza colegul nostru Alex Tocilescu pe facebook pe comentatorul TVR care nici măcar Australia nu a putut rosti corect. E trist până la urmă să constați că în ciuda faptului că istoria s-a schimbat, că războiul rece s-a încheiat, că între timp s-au trasat granițe noi, Eurovisionul rămâne mereu egal cu sine. De obicei zâmbim când vedem un om de 60 de ani care zice: ”Pe vremea mea…”.
De ce nu luăm însă nici o atitudine când un concurs atât de învechit rămâne perpetuu încremenit în proiect? De ce dăm mereu voie ca Eurovisionul să însemne politică și nu muzică?
