Membrii comunității greco-catolice intenționează să se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului.
România se va alege cu o nouă plângere adresată Curții Europene a Drepturilor Omului, după ce judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au refuzat să retrocedeze Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, lăcașul de cult ridicat în incinta Cimitirului Vesel din Săpânța. Comunitatea greco-catolică și-a exprimat deja regretul că magistrații de la instanța supremă, prin decizia lor, au decis perpetuarea unei nedreptăți comise în anii cei mai cumpliți ai stalinismului. Lăcașul de cult a fost luat cu japca de către bolșevici, în anul 1948, după interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma și dat în administrarea cultului ortodox, care îl utilizează și în prezent.
O biserică simbol
Vechea biserică greco-catolică din Săpânța a fost ridicată în anul 1886, de către comunitatea unită din sat. În jurul ei a fost amenajat ceea ce a avea să devină apoi Cimitirul Vesel. Acest cimitir este una dintre cele mai profunde expresii ale sintezei culturale greco-catolice din Transilvania, care îmbină elemente ale culturii populare, ale civilizației bizantine și ale civilizației occidentale.
Cimitirul Vesel conține cruci viu colorate, pe care sunt realizate picturi naive care îi înfățișează pe cei decedați. Ideea acestor cruci i-a venit preotului greco-catolic Grigore Rițiu, în anul 1935.
Acesta i-a cerut meșterului Stan Ioan Pătraș să realizeze acest nou model de cruce. În anul 1940, când Transilvania de Nord a fost ocupată de Ungaria horthystă, preotul greco-catolic Grigore Rițiu i-a cerut enoriașului său, Stan Ioan Pătraș, să modifice crucile în așa fel încât ele să poată permite scrierea unui epitaf în versuri.
Preotul greco-catolic a avut această idee în contextul în care utilizarea limbii române este tot mai des suprimată în zona ocupată de Ungaria. Preotul Grigore Rițiu era și profesor de limba română și de limba latină în sat.
Victimele terorii comuniste
Preotul Grigore Rițiu și alți membri ai familiei sale au căzut victime represiunii comuniste. În anul 1945, a venit la putere primul guvern comunist din România, care, în anul 1947, l-a alungat pe Regele Mihai I, iar în anul 1948 a interzis Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Preotul Grigore Rițiu a refuzat să își trădeze credința și să treacă la cultul ortodox.
A fugit în munți și a continuat să oficieze liturghii clandestine și să îi încurajeze pe maramureșeni să își păstreze credința.
A fost arestat și aruncat în temnițele bolșevice. La fel a pățit și soția sa, Laura, care a fost arestată în anul 1951 și care a murit în temniță în anul 1954. Tot în temniță a fost aruncată și fiica sa, Melania, precum și logodnicul acesteia, Gheorghe Rednic, student în anul 6 la Facultatea de Medicină. Gheorghe Rednic a murit, la rândul său, în temnița de la Aiud.
Întreaga avere a preotului greco-catolic a fost confiscată, iar atunci când a fost eliberată din temniță, Melania Rițiu era, efectiv, în situația de a fi muritoare de foame.
De asemenea, comuniștii au luat cu japca vechea biserică greco-catolică din Săpânța. Nu au reușit să o întăbuleze, deoarece cărțile funciare din zona Săpânța erau păstrate în Maramureșul istoric, de dincolo de Tisa, care a intrat în componența Cehoslovaciei după 1918, iar din anul 1945, în cea a URSS.
De atunci, lăcașul de cult a fost folosit de către ortodocșii din Săpânța, care, din anul 2009, au început modificarea lăcașului de cult în așa fel încât să îndepărteze orice însemn care arăta că biserica a fost greco-catolică. Iar la 25 de ani de la căderea comunismului, cea mai înaltă instanță din România a legalizat confiscarea acestei biserici.
