O tanara romanca a salvat o femeie de 94 de ani, care s-a rugat de ea sa o "uite" in pat si sa fie lasata sa moara. Casa femeii a fost rasa de pe suprafata pamantului. O alta romanca a scos afara o femeie de 87 de ani carand-o in spate, pe scari, in timp ce acestea se cutremurau. Sint doar doua dintre povestile relatate in documentarul intitulat "Angeli"/"Ingerii", realizat de doua grupuri de artisti si de jurnalisti (Anra si N.403). Filmul vorbeste despre ingrijitoarele romance care au salvat si care au in grija acum zeci de batrani din zona devastata de cutremur din Italia. Marturiile romancelor, majoritatea trecute de prima tinerete, care traiesc acum, alaturi de batrani, in corturile amenajate pe camp, sunt impresionante.

Un freelancer, fotoreporterul Francesco Alesi, unul dintre membrii grupului de artisti si jurnalisti Anra, a povestit cum le-a venit ideea sa faca acest documentar: "Am ramas extrem de impresionat cand am vazut atatia jurnalisti alergand in  aceeasi directie, dand cu totii aceeasi stire, neglijand in schimb povesti de viata care meritau mult mai multa atentie. Ingrijitoarele se afla 24 de ore din 24 in serviciul unei parti din populatie de multe ori singura si abandonata". Astfel, potrivit lui Alesi, "povestile s-au scris singure".

"Am doua amintiri foarte clare legate de sosirea mea in timpul noptii la tabara mare de corturi din Piazza D’Armi: farurile halogene orbitoare ale posturilor de televiziune prezente si ingrijitoarele din tabara, care nu aveau nici macar un scaun pe care sa se poata aseza sau un culcus unde sa se poata odihni in timpul noptii", isi aminteste jurnalistul. Francesco Alesi promite sa se intoarca la Aquila "cand se vor stinge reflectoarele".
Documentarul "Ingerii" debuteaza cu o explicatie: in Italia traieste o populatie de 3,3 milioane de batrani cu varste peste 80 de ani, adica 5,5% din populatie, iar in Abruzzo procentul acestora este depasit cu 7,5%. Majoritatea sunt asistati de astfel de ingrijitoare, pentru ca numai un sfert din ei traiesc impreuna cu copiii lor. Sunt surprinse marturii ale romancelor, majoritatea trecute de prima tinerete, care vorbesc alaturi de batranii asezati pe paturi.

Locuiesc impreuna in corturile amenajate pe camp. Povestesc cum i-au salvat pe batrani: o romanca a scos afara o femeie de 87 de ani carand-o in spate, pe scari, in timp ce acestea se cutremurau. O alta tanara romanca a salvat o femeie de 94 de ani, care s-a rugat de ea sa o "uite" in pat si sa fie lasata sa moara. Casa femeii a fost rasa de pe suprafata pamantului.
Multe imigrante sunt din Romania si declara ca sunt hotarate sa ramana in provincia italiana in ciuda conditiilor grele, nu doar pentru bani, ci si pentru ca
s-au atasat de cei pe care ii ingrijesc. Imigrantele intervievate declara ca rudele batranilor se plang de ingrijitoare, nu le pretuiesc, dar batranii sunt constienti ca nu s-ar descurca singuri. "Zile triste pentru toti, acum nu mai avem nimic si am ajuns egali cu totii", se plange o batranica. Istoriile de viata ale romancelor intervievate sunt diferite. Una dintre ele traieste in Italia de doi ani si jumatate, alta a venit cu doar trei saptamani inainte de cutremur.

Romancele declara ca fiecare a dat dovada de curaj, muncind alaturi de echipele de salvare. "Nu suntem pretuite de catre rude", spune o romanca atunci cand reporterul o intreaba ce o deranjeaza. "Ce facem merita mai multi bani. Aici este inca periculos. Nu e simplu sa ingrijesti un batran, sa il salvezi." O alta romanca adauga: "Mi-e frica sa o las, sa o parasesc".
Documentarul independent realizat de aceste doua echipe poate fi vizionat pe site-ul www.current.com. Sunt marturii cutremuratoare ale celor napastuiti de soarta, dar si ale binevoitoarelor femei carora li se pare absolut firesc sa dea o mana de ajutor, fara ca acest lucru sa para un sacrificiu. In urma vizionarii filmului de circa zece minute, reactiile sunt elocvente: "Acest film este o nota pozitiva in Italia, sunt persoane care pana acum au primit numai insulte"; "Este un punct de vedere ignorat de toata lumea pana acum. Jurnalism onest"; "Impresionant.

Am fost si eu acolo in urma cu o saptamana si voi reveni... si, ca si voua, mi s-a strans inima cand am vorbit cu acei oameni care in doua minute au pierdut tot (...) Apreciez munca ingrijitoarelor... O fac gratuit...".

»  "Acest film este o nota pozitiva in Italia, sunt persoane care pana acum au primit numai insulte", spune unul dintre italienii care au vazut filmul.

Ingrijitoarele din tabara nu aveau nici macar un scaun pe care sa se poata aseza sau un culcus unde sa se poata odihni in timpul noptii." Francesco Alesi