» Fostul presedinte al Partidului National Taranesc (PNT) Ion Diaconescu a dat in judecata statul roman si solicita daune de 18 milioane euro pentru traumele suferite in timpul detentiei politice din inchisorile comuniste.

» Pana acum, actiuni similare deschise contra statului roman au fost pierdute de fosti detinuti politici precum Vasile Paraschiv si Viorel Chirila.

Liderul taranist este reprezentat in procesul intentat statului de un alt nume cu greutate in PNT-ul postdecembrist, fostul premier Victor Ciorbea, cel care a si inregistrat actiunea la  Tribunalul Bucuresti. Acum, Diaconescu solicita instantei  sa constate caracterul politic al condamnarii suferite in baza sentintei Tribunalului Militar Bucuresti din 28 februarie 1948, cand fostul presedinte al PNT a primit o pedeapsa de 15 ani de munca silnica, 5 ani degradare civica si confiscarea totala a averii. Fruntasul taranist le mai solicita magistratilor sa constate si caracterul politic al actiunii prin care Securitatea i-a stabilit domiciliul obligatoriu in comuna Valea Calmatui, din Braila, intre decembrie 1962 si aprilie 1964. Pentru acest ultim episod, Ion Diaconescu solicita statului roman o despagubire de 170.000 euro. Prima infatisare in acest proces a fost fixata pentru 19 martie.

Calvarul liderului taranist a inceput efectiv in urma cu aproape 63 de ani, cand, pe 5 decembrie 1947, a fost arestat in baza unui mandat emis de Ministerul de Interne – Directia Anchete Penale. Aventura penitenciara a lui Diaconescu a luat sfarsit abia 15 ani mai tarziu, parasind puscaria pe 30 noiembrie 1962. "S-a retinut in sarcina mea ca, in calitate de membru in Biroul de conducere pe tara al Organizatiei de Tineret a Partidului National Taranesc, am desfasurat activitati ostile regimului totalitarist bolsevico-comunist instaurat pe 6 martie 1945, actiuni ce vizau decredibilizarea si rasturnarea acestuia", explica Ion Diaconescu in actiunea de chemare in judecata depusa la Tribunalul Bucuresti.

Distrugerea PNT
La capitolul motive care stau la baza actiunii indreptate impotriva statului roman, avocatul Victor Ciorbea arata ca Ion Diaconescu a realizat un rezumat dupa primele doua volume ale sale: "Temnita, Destinul Generatiei Noastre" si "Dupa Temnita", pentru a descrie mai bine situatia prin care a trecut: "Pretextul  acestor arestari consta in acuzarea conducatorilor partidului de tentativa de fuga in strainatate. Cauza adevarata era insa faptul ca PNT, sub conducerea lui Iuliu Maniu si a lui Ion Mihalache, reprezenta forta de rezistenta nationala fata de cotropirea sovietica", se precizeaza in actiunea depusa la Tribunal.

Ion Diaconescu descrie ca, in timpul anchetei care a urmat arestarii sale, pe langa bataile sistematice si alte torturi, una dintre cele mai crunte experiente prin care a trecut a fost cea a infometarii, "astfel incat ajunsesem in situatia de a fi compatimiti chiar si de oamenii de serviciu". Dupa finalizarea procesului, Diaconescu si lotul care a fost arestat o data cu el au fost transportati la Jilava, apoi in vestita inchisoare comunista de la Aiud. In documentul trimis recent instantei, fostul presedinte PNT mai sustine ca, odata ajuns la Aiud, si-a dat seama ca detinutii aruncati in beciurile comuniste faceau parte din fostele elite ale societatii, dandu-i ca exemple pe filosoful Mircea Vulcanescu, jurnalistul Nichifor Crainic sau poetul Radu Gyr, dar si legionari arestati pe vremea maresalului Antonescu.

"Am fost chinuit trei ore in cautarea apendicelui"
Diaconescu mai sustine ca dupa escala facuta la Penitenciarul Aiud au urmat  inchisoarea de la Ramnic si perioada in care a muncit in mina de plumb de la Baia Sprie. Referindu-se la acest ultim moment din periplul sau penitenciar, fruntasul taranist povesteste cum, teoretic, o banala operatie de apendicita s-a transformat intr-un supliciu infiorator. Cum lagarul de la Baia Sprie era mai putin cunoscut in exterior, solicitarea sa de a fi operat de apendicita a fost tratata intr-un mod socant: s-a decis ca detinutul Diaconescu Ion sa fie operat chiar in mina, in cele mai mizere conditii, de catre un medic recrutat dintre detinuti, si nu dus la spitalul din localitate.

"Doctorul care opera nu era de fapt medic, asa cum am aflat mai tarziu, si niciodata nu mai facuse vreo operatie inainte de puscarie. In conditiile acestea, cu un instrumentar primitiv, fara masuri septice si cu o anestezie locala cu efect de scurta durata, am fost chinuit groaznic pe masa de operatie cel putin trei ore in cautarea apendicelui, pentru care mi s-a facut o taietura disproportionat de mare. Am fost macelarit intr-un asemenea hal, ca nu mai puteam articula nici un sunet, toti credeau ca voi muri, astfel ca directorul inchisorii a pregatit formalitatile pentru constatarea decesului", sustine Ion Diaconescu.

Cititi si articolul: Diaconescu: Initiativa de a cere daune apartine lui Ciorbea; banii merg la partid