Preşedintele Klaus Iohannis cere Parlamentului reexaminarea unei legi pe pentru modificarea şi completarea Legii dialogului social, argumentând că asigură măsuri de protecţie pentru persoanele din conducerea sindicatelor care contravin celor decise de Curtea Constituţională pe această temă, transmite Mediafax.
Este vorba de o iniţiativă legislativă semnată de mai mulţi parlamentari PSD care a fost respinsă de Senat şi adoptată de Camera Deputaţilor în unanimitate la data de 10 mai. Klaus Iohannis le atrage atenţia aleşilor că în loc să pună în acord legile cu deciziile CCR, au votat o lege care contrazice evident jurisprudenţa Curţii.
Articolul din legea transmisă la promulgare la care face referire şeful statului instituie o interdicţie de concediere a acestor persoane, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională şi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate, sub sancţiunea nulităţii absolute a deciziei de concediere, se arată într-un comunicat al Administraţiei Prezidenţiale.
Şeful statului semnalează că, în prezent, protecţia persoanelor alese într-un organism sindical, ca expresie a libertăţii sindicale, este asigurată de dispoziţiile art. 220 alin. (2) din Codul Muncii, în acord cu prevederile art. 9 din Constituţie, cu Convenţia Internaţională a Muncii şi cu legislaţia europeană, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, art. 220 alin. (2) din Codul Muncii prevede că pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate.
Citând o decizie a CCR din 2015, Iohannis atrage atenţia că judecătorii Curţii Constituţionale au decis că în cazurile în care nu există o legătură între activitatea sindicală şi concediere, interdicţia de concediere a celor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, ci este un privilegiu al acestor persoane faţă de restul salariaţilor, contravenind astfel dispoziţiilor din Constituţie. Mai mult, Curtea Constituţională a reţinut că interzicerea absolută a concedierii atât pentru motive care ţin de persoana salariatului (necorespunderea profesională cu locul de muncă în care acesta este încadrat), cât şi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului (ex.: desfiinţarea locului de muncă) reprezintă o limitare a activităţii economice prin îngrădirea dreptului angajatorului de a hotărî cu privire la organizarea activităţii persoanei juridice, se arată în cererea de reexaminare.
”Ori, prin conţinutul său, norma prevăzută la art. unic pct. 1 din legea transmisă la promulgare reintroduce soluţii legislative constate ca fiind neconstituţionale, cu ignorarea efectelor deciziilor Curţii Constituţionale. În acest context, subliniem că instanţa de contencios constituţional a statuat constant că adoptarea de către legiuitor a unor norme contrare celor hotărâte într-o decizie a Curţii Constituţionale, prin care se tinde la păstrarea soluţiilor legislative afectate de vicii de neconstituţionalitate, încalcă Legea fundamentală. Din această perspectivă, a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, şi având în vedere dispoziţiile art. 147 alin.(4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile instanţei de contencios constituţional sunt obligatorii pentru toate autorităţile publice, apreciem că se impune reanalizarea, de către Parlament, a prevederilor art. unic pct. 1 din legea transmisă la promulgare”, subliniază şeful statului.
