Inainte de 1990 artizanatele si implicit productia de martisoare s-au aflat intr-un semimonopol al Fondului Plastic si al artizanilor care trageau cu ochiul la productiile FP. Prin intermediul FP, martisoarele se standardizau chiar daca intr-o gama diversificata. Marile hituri erau in anii ‘80-’90 florile artificiale inchise in cutiute de plastic, pisici si caini pufosi si minievantaie de pene. O intreaga "cultura", pe ale carei reprezentante le-am intalnit acum la Muzeul Taranului Roman: Elena Lupu si Lidiana Francu.
Elena Lupu are 70 de ani si vinde martisoare la Targul de Martisor de la Muzeul Taranului Roman. Pe masuta de lemn se gaseste o colectie aparte printre participantii la targ: in cutiute mici se gasesc martisoare care amintesc de infloritoarea epoca a acestora din anii ‘80-’90. Vrabii in mici cuiburi, catelusi si pisici din materiale textile. Alaturi, doua figurine-tarani si o bara mica de lemn de care atarna trei pasari colorate. Doamna Lupu imparte vecinilor prajituri cu visine. Din cand in cand, clienti si cliente in varsta se apropie si schimba o vorba. Cativa adolescenti se opresc doua-trei secunde, apoi se indeparteaza. Doamna Lupu are rabdare: "In atatia ani m-am obisnuit cu oamenii si gusturile lor diferite".
A fost membra a sectiei de arta decorativa a Fondului Plastic din 1961 pana anul trecut, cand s-a pensionat. Primeste pensie de la Arta Aplicata, unde a fost angajata cu carte de munca. Fondul Plastic, cu care doamna Lupu a colaborat pentru producerea jucariilor unicat, era locul in care inainte de 1990 se realizau majoritatea artizanatelor de pe piata romaneasca. Calusari in cutii de plastic, ceramica "traditionala", linguri de lemn pirogravate si martisoare din plastic, metal, ceramica, pene sau lemn. Alaturi de sotul sau, membru si el al Fondului Plastic, Elena Lupu a creat masti si "papusi folclorice", desi spune ca n-a vazut niciodata cum aratau papusile facute de artizanii tarani. Cu timpul s-a specializat si in figurine, marionete, martisoare, felicitari. Realizarea martisoarelor incepea in concediul petrecut la cort la Mamaia: "Ne luam cu noi materiale si ne mai faceam de lucru cu martisoarele".
Nostalgia dupa cozile de la magazinele Fondului Plastic
Nostalgiile ei se leaga in special de expozitiile organizate de Fondul Plastic si UAP si cele republicane de la targurile de arta: "Cu doua saptamani inainte de 1 martie, Fondul Plastic facea o selectie a martisoarelor pe care le expuneam apoi. UAP organiza in sala galeriei Orizont si la Sala Dalles expozitii de martisoare cu vanzare. Imi aduc aminte cu nostalgie de cozile care se faceau in fata magazinelor Fondului Plastic cu ocazia martisorului. Martisoarele erau de o calitate superioara pe-atunci". Cozile la martisoare au disparut si le-au luat locul cozile de tarabele care sufoca bulevardele bucurestene. "S-au stricat lucrurile pentru ca ne-au invadat chinezariile. Chinezii au materiale foarte bune, dar, din punct de vedere estetic, mi se par foarte slabe." Martisoarele preferate ale doamnei Lupu sunt cele pe care le realiza "la inceputuri", in anii ‘70: "Martisoarele erau mai simple, nu inzorzonate si complicate ca astea de azi. Eu am iubit mereu animalele, si atunci majoritatea martisoarelor mele erau transpunerile in mutrite simpatice. Chiar ieri mi-a plecat un pisoi in Canada".
Mini-Romania costa 1 RON
Deasupra, la etaj, Lidiana Francu vinde martisoare facute din pene si papusi minuscule din margele insiruite pe sarma. Pe masuta se mai gaseste un grup de martisoare "nationale": mini-Romanii tricolore din ceramica. Mini-Romania costa 1 RON. Lidiana Francu vine din comuna Stefesti, judetul Prahova. A lucrat mai multi ani la Stefesti, la caminul cultural, pe post de proiectionist de film. A inceput sa creeze martisoare cu cativa ani inainte de 1989. N-a facut din asta o afacere: "Unele le dadeam cadou copiilor si invata-toarelor din sat. Altele le mai vindeam, dar nu castigam foarte mult pentru ca taxele erau foarte mari. Aproape jumatate din ce castigam plateam pe impozite". Lidiana Francu spune ca, atunci cand a inceput sa ia in serios crearea de martisoare, cel mai bine se vindeau cele facute din pene si puf si cele din coaja de nuca decorata in zeci de feluri. Manunchiurile de pene mici si mari odihnesc prin sacosa din spatele masutei: "Scot la vanzare numai cateva pentru ca nu merg foarte bine. Daca plac la cineva, uneori le mai dau si gratis". Asa s-a intamplat ieri cand colectia Lidianei Francu s-a redus dupa cadourile facute unor copii veniti de la orfelinat. Oricum preturile sunt mici, cam 10 lei bucata. Un lucru i se pare ciudat: "Inainte de ‘89 targurile astea durau doua saptamani, acum doar cateva zile".
