Decizia practic unanima a conducerii UDMR si apoi a Consiliului Reprezentantilor Unionali de a intra in coalitie alaturi de PDL, in pofida faptului ca UDMR a contribuit mai devreme la demiterea guvernului PDL, si mai mult, faptul ca UDMR va guverna sub conducerea aceluiasi Emil Boc pe care anterior il calificasera drept sluga lui Basescu si nepriceput, ar putea provoca o confuzie serioasa in randul alegatorilor atat maghiari cat si romani, este de parere autorul articolului din ziarul ungar Nepszabadsag, in editia de marti, monitorizata de Agerpres.

Se stie, desigur, ca politica nu este tocmai un teren de antrenament pentru morala. Interesele pe termen scurt ii pot determina frecvent pe politicieni sa ia decizii amorale sau chiar imorale. Aceste decizii - daca exista pe fundal posibilitatea ca raul trecator sa fie pus pe termen lung in slujba binelui - pot fi adesea considerate acceptabile si din punct de vedere moral. In cazul de fata insa, tocmai acest lucru este foarte indoielnic, in ciuda faptului ca decizia UDMR poate fi motivata cu o serie de argumente. Aparent nu s-a intamplat altceva decat ca UDMR a mers in directia vointei alegatorilor. Majoritatea alegatorilor maghiari a votat pentru Basescu, prin acest pas UDMR implinind totodata dorinta exprimata de probabilul viitor premier ungar Viktor Orban si de reprezentantul opozitiei maghiare transilvanene, Laszlo Tokes. O flexibilitate politica demna de respect si o gandire inteleapta, s-ar spune.

Avantajele politice ale participarii la guvernare sunt si ele evidente. Se deschide astfel posibilitatea scoaterii la liman a legii referitoare la minoritati si invatamant, iar clientela UDMR isi poate recupera pozitiile sale din cadrul administratiei de stat. La Ministerul Culturii, sub conducerea lui Kelemen Hunor, se va putea micsora puternic presiunea administrativa care apasa asupra institutiilor maghiare, iar omul de rand se va putea simti intr-o mai mare siguranta. Si din punct de vedere al statului roman, decizia este cat se poate de pozitiva. Gestul UDMR creeaza posibilitatea ca viata politica, sociala si economica romaneasca sa se poata intoarce pe fagasul normal. Prin incheierea incaierarilor politice fara sens pot lua nastere in sfarsit si acele decizii guvernamentale de importanta vitala din punct de vedere economic. Practic, totul ar fi in favoarea unei participari la coalitie, mai putin punctele de vedere morale, insa ar fi - se poate crede - o prostie sa le atribui acestora un rol prea mare, mai ales ca, la urma urmei, viata politica romaneasca nu este renumita prin soliditatea principiilor si consecventa morala.

Situatia este din pacate mult mai complicata decat pare la prima vedere. Acea parte a maghiarilor care, in urma unor analize rationale, a considerat atitudinea antidemocratica a lui Basescu drept un pericol public si la recomandarea explicita a UDMR a votat pentru Geoana, s-ar putea considera dusa de nas de reprezentantii sai, in timp ce, in acea parte a maghiarimii care, la sugestia lui Orban si Tokes, a votat pentru Basescu fara a mai cugeta, prejudecata legata de dezinhibitia si machiavelismul UDMR ar putea sa devina inca si mai puternica, cu atat mai mult cu cat participarea la guvernare inseamna renuntarea la pretentia autonomiei, pretentie pe care si UDMR-ul a tot afirmat-o in campanie. Toate acestea pot intari acel proces de indepartare a UDMR-ului de baza sa si de izolare politica a sa in interiorul propriei comunitati, proces resimtit deja de mai multa vreme. Iar rezultate ale minoritarilor care sa poata contrabalansa aceste efecte cu greu sunt de asteptat, cu aliati de tipul lui Basescu si Boc, crede autorul.

In ce priveste opinia publica romaneasca, efectele pe termen lung pot fi serioase. Social-democratii, pe care UDMR ii duce la pierzare a doua oara (acum patru ani, Adrian Nastase si partidul sau au pierdut contra lui Basescu din cauza voturilor "tradatoare" ale UDMR si a trecerii acestuia de cealalta parte), isi pot vedea acum confirmate prejudecatile antimaghiare. S-a dovedit astfel ca nu se poate avea incredere in declaratiile maghiare referitoare la Ardeal pentru ca, "daca interesul le-o cere, acestia sunt gata sa-si vanda si mama". A duce o astfel de comunitate la orice fel de autonomie politica ar putea fi extrem periculos din punct de vedere al unitatii nationale. Insa nici aliatii actuali ai UDMR nu au probabil o parere mai buna despre el, si acestia considerand in mod evident ca schimbarea de macaz a UDMR se datoreaza nu interesului national, ci mai degraba presiunii clientelei UDMR avide de putere.

Schimbarea situatiei maghiarilor pe termen lung nu depinde insa atat de mult de masuri guvernamentale, ci mai degraba de schimbarea stereotipurilor despre maghiari din randul societatii romanesti. Pacatul moral va fi sanctionat, chiar daca din motive diferite, atat de comunitatea politica romaneasca cat si de cea maghiara. Moralitatea este baza convietuirii sociale chiar si in Balcani. Si aproape sigur ca avem dreptate daca spunem ca cel care patrunde in memoria colectiva drept escroc sentimental si vanator de zestre, acela va avea de platit insutit pe termen lung pentru avantajele de moment.