Intrebarii daca Romania era pregatita in 2007 sa adere la UE sau daca Bruxellesul era, la randul sau, indeajuns de pregatit pentru aceasta este dificil sa i se dea un raspuns, in conditiile in care Romania este un puzzle format din poveri istorice, o prapastie intre oras si provincie si promisiuni pentru viitor, scrie ziarul elvetian Neue Zurcher Zeitung, citat de Agerpres.

La intrarea intr-o librarie bucuresteana statea la loc cu maxima vizibilitate un album foto cu imagini de o frumusete seducatoare, reprezentand peisaje virgine, ceruri largi, sate pitoresti, cu capite de fan fumegand pe pajisti in soarele bland al toamnei sau piscuri inzapezite ale Carpatilor, deasupra unor paduri adanci. Ceea ce pare un taram de vis, o invitatie la drumetie, reprezinta insa pentru o grupa de cercetatori de la Institutul Roman pentru Inovatie si Proiecte de Dezvoltare mai degraba un cosmar, o imagine care, desi pitoreasca, contureaza o tara ramasa blocata intr-o traditie arhaic-taraneasca.

De o mie de ani, Romania incearca sa franga sistemul sau social si economic predominant rural, spune un raport al institutului, publicat in 2008 si care indica poverile tarii pe drumul catre UE. Pentru dezvoltarea ulterioara exista doua scenarii posibile. Ori se ramane la nivelul cimentarii imaginii unui stat de tarani cu identitate neclara, cu o contributie modesta la progresul UE ori se iau in sfarsit in serios obligatiile si datoriile care decurg din statutul de membru al UE si se porneste pe calea unei formari profesionale durabile si a responsabilitatii politice si se pune accentul pe un model societar bazat pe cercetare, inalta tehnologie si cultura. Pentru aceasta este insa nevoie de o schimbare de mentalitate, iar asta rapid, pentru ca restul Europei nu va sta sa astepte dupa Romania.

In Romania exista exemple nu doar pentru persistenta intr-o traditie inapoiata rurala ci si pentru un avant furtunos catre inainte. Cati stiu oare ca Bucurestiul a fost primul oras din lume care a introdus un sistem de iluminat public cu petrol lampant? Insa perioadele prielnice innoirii sociale, culturale si tehnologice au fost mai scurte decat epocile de letargie si stagnare. Chiar si geografia si-a adus contributia la ciocnirea dintre diversele moduri de viata si mentalitati de pe teritoriul peste care se intinde azi statul Romania. Transilvania, cu imigratia sa central-europeana de germani si maghiari, in Evul Mediu, era inca de foarte multa vreme o alta lume comparativ cu principatele din Valahia (Tara Romaneasca) si Moldova, cu granitele lor greu de aparat, deschise catre est, marcate de puternice influente otomano-orientale si cu o lunga traditie feudalist-conservatoare. Astfel de contraste reprezinta vechi poveri pe care Romania de azi inca le trage dupa sine. Aici se adauga alte doua epoci extrem de problematice ale istoriei recente si anume stalinismul impus tarii dupa al doilea razboi mondial si mania grandorii si cultul personalitatii ale dictatorului Nicolae Ceausescu, in anii 80 ai secolului trecut.

In cazul Romaniei, URSS-ului i-a fost mai usor decat in cazul Cehoslovaciei puternic industrializate sa impuna tarii rolul de furnizor de materii prime si produse agricole primare si sa o transforme in cumparator de bunuri sovietice de consum de clasa a treia. De la mijlocul anilor '60, sub Ceausescu, Romania a incercat sa scape de aceasta situatie printr-o distantare tot mai mare de Moscova. Ceea ce venea ca o anume relaxare a camasii de forta intelectuale a societatii a avut la inceput asa de mult succes incat Occidentul a pus la dispozitie credite si transfer tehnologic. Cresterea exponentiala a poverii datoriilor, care a urmat apoi, ar fi avut insa nevoie de o modernizare a tarii, pentru ca prin exportarea de produse de calitate mai buna sa se poata obtine devize. In schimb, Ceausescu s-a lasat cuprins de mania controlului total, dupa modelul nord-coreean, ceea ce a facut imposibila inovatia si dezvoltarea. Ca urmare, in faza finala a comunismului, Romania se gasea in mod paradoxal exact in rolul pe care URSS il atribuise la inceput. Pentru plata datoriilor erau scoase la vanzare materii prime si produse industriale in mare parte de calitate inferioara, in timp ce potentialul (inca la indemana) era folosit prea putin.

Acest lucru, spun autorii raportului institutului mai sus amintit, a ramas ca si tendinta de baza o problema si dupa schimbarile din '89. Falimentul intreprinderilor industriale subrede a impins din nou la tara masele de populatie taraneasca aduse la oras de socialism si care nu s-au dezbarat acolo niciodata de mentalitatea taraneasca. Urmarea a fost ca, in Romania, intre 1989 si 1998 a avut loc o fuga masiva de la oras si o intoarcere catre agricultura rurala primitiva de subzistenta, un fenomen unic in Europa de dupa 1800. Totodata s-a ajuns la un exod al fortei de munca specializate din industrie, care a incercat sa-si gaseasca un trai mai ales in tari din UE. Acestia sunt specialistii care lipsesc acum tarii pentru dezvoltarea propriei economii, chiar daca ei trimit din afara bani catre satele lor de origine, care fara acesti bani ar avea o existenta si mai grea. Piata pentru angajati specializati este redusa, afirma Markus Wirth, director executiv al filialei Romania a concernului Holcim. Forta de munca este in general bine instruita, unii din romanii 'sai' de la Holcim fiind chiar cautati ca si specialisti in cadrul concernului. Consultantii manageriali straini au observat ca Romania a reusit sa creeze o ramura IT puternica si respectata la nivel international, ceea ce reprezinta un semnal de speranta pentru forta de inovatie si capacitatea intelectuala.

Principala provocare pentru Romania este acum aceea de a oferi segmentului de populatie cu orientare vest-europeana suficiente sanse si spatiu de manevra, pentru a mentine specialistii in tara si a reduce prapastia dintre mentalitatea urbana si cea rurala. Desi aderarea la UE a oferit in mod clar impulsuri in aceasta directie, acest pas s-a facut prea repede, este de parere politoloaga Elena Iorga, de la Institutul pentru Politici Publice din Bucuresti. In perioada negocierilor pentru aderare, Romania se afla sub permanenta observatie prin intermediul rapoartelor asupra progreselor, acum insa, dupa atingerea scopului, se constata o relaxare a eforturilor de atingere a compatibilitatii cu vestul Europei. In ce priveste combaterea coruptiei, au fost create ce-i drept unele institutii, la presiunile UE, spune Iorga in continuare, sunt insa probleme in a le face sa functioneze cum trebuie. In mod asemanator se reflecta relatia cu UE si in opinia publica. Aceasta este euro-optimista, insa la o privire mai atenta se observa ca nu exista un interes real pentru a intelege functionarea UE.

De reusita integrarii Romaniei si Bulgariei, a caror aderare la UE a fost pentru unii observatorii mai degraba un obiectiv politic decat o reflectare a progresului real, depind foarte multe pentru alti interesati de o aderare la clubul de la Bruxelles (de exemplu in Balcanii de Vest). Un interviu acordat unui ziar begian de fostul comisar pentru extindere Olli Rehn, in care acesta califica aderarea Romaniei si Bulgariei drept prematura, indica faptul ca vointa politica s-ar putea eroda.