În dosarul Mineriadei, au continuat, vineri, audierile, cu N.S. Dumitru, fost membru al Biroului Executiv al CPUN și prim-vicepresedinte al FSN în 1990. Dumitru, apropiat al fostului președinte Ion Iliescu, a trebuit să dea explicații în fața procurorilor despre întocmirea planului de reprimare a mitingului maraton din Piața Universității (cunoscut sub denumirea de ”Mineriada 13-15 iunie 90”), despre cei care au organizat aducerea minerilor, despre cei care i-au coordonat și cei care au participat direct la represalii.
Potrivit unui comunicat de presă al Parchetului, "în cauza cunoscută generic sub denumirea „Mineriada 13 – 15 iunie 1990”, procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au derulat, în perioada 15.02. – 07.07.2016, o serie de acte procedurale, după cum urmează: au fost audiaţi 7 suspecţi, 455 persoane vătămate, părţi civile şi succesori ai acestora, precum şi 18 martori, fiind programate audieri până la finele lunii iulie 2016. Totodată, s-a efectuat continuarea analizării probatoriului în vederea completării acestuia, fiind derulate o serie de activităţi specifice. De asemenea, au fost efectuate verificări în baza de date asupra a circa 1.000 de persoane, fiind emise în total un număr de 850 de citaţii".
În această săptămână, au mai fost audiați, între alții, Ion Iliescu și Virgil Măgureanu, fostul director al Serviciului Român de Informații (SRI).
Prin "mineriada" din 13-15 iunie 1990 a fost înăbușit un miting-maraton din Piața Universității. Protestarii au cerut, atunci, alegeri libere, fără comuniști și securiști. Manifestația a fost înăbușită cu violență de către civilii chemați de comunistul Ion Iliescu, președintele de atunci al țării, și de foști ofițeri de Securitate, recuperați în noile structuri ale serviciilor secrete inființate după Revoluția din decembrie 1989.
Mitingul-maraton a început în Piața Universității din București la data de 22 aprilie 1990 împotriva FSN (Frontul Salvării Naționale) și a președintelui provizoriu Ion Iliescu și a fost înăbușit în perioada 13-15 iunie 1990, în baza unui plan conceput de șeful statului, de premierul de atunci, Petre Roman, de prim-vicepremierul Gelu Voican Voiculescu, de ministrul de Interne, Mihai Chițac, de ministrul Apărării Victor Athanasie Stănculescu, de șeful Serviciului Român de Informații, Virgil Măgureanu, de alți lideri FSN și șefi militari de atunci, implicați în planul de reprimare, conceput la reședința prezidențială de la Scroviștea, la începutul lunii iunie 1990.
Potrivit planului, din care apar informații în „Jurnalul de luptă“ al MApN, publicat în „România liberă“, în dimineața zilei de 13 iunie au fost ridicați protestatarii (aflați în greva foamei) din corturile instalate în fața Teatrului Național, de vizavi de Universitatea București. Apoi, forțe de ordine îmbrăcate în civil i-au atacat pe jandarmi (îmbrăcați în uniforme) și au dat foc autobuzelor Jandarmeriei, cu scopul de a acredita convingerea că protestatarii din Piața Universității sunt violenți și că ar avea intenția de a da o lovitură de stat. De asemenea, s-a dat foc Poliției Capitalei și a fost „ocupată“ Televiziunea Română Liberă (atunci, singurul post TV), care și-a întrerupt transmisia câteva minute.
Președintele de atunci, Ion Iliescu, a anunțat populația României că forțe legionare au arborat steagul legionar „verde“ (legionarii au avut steag negru!) pe sediul Poliției Capitalei și i-a chemat pe muncitori și pe minerii din Valea Jiului să vină la București să apere democrația. În noaptea de 13 spre 14 iunie au fost împușcate, din spate, patru persoane, rănite alte trei și arestate abuziv circa 270 de persoane. În zilele de 14 și 15 iunie, hoarde de mineri, coordonați de ofițerii serviciilor secrete (foști ofițeri de Securitate), au bătut bestial mii de persoane de pe străzile Capitalei, peste 1200 fiind arestate abuziv și duse în două unități militare. Au fost devastate sediile partidelor istorice, locuința politicianului PNȚ-CD Ion Rațiu, sediul României libere, Universitatea București, Institutul de Arhitectură "Ion Mincu", alte sedii unde se ascundeau "forțele reacționare", adică, intelectualii. S-a și strigat atunci "Moarte intelectualilor!".
În ultimii 26 de ani, dosarul Mineriadei a fost închis și redeschis de mai multe ori. Până în 1997 nimeni nu a făcut nici o anchetă. Documentele au zăcut în sertare, singurele investigații referitoare la arestările abuzive fiind făcute de către procurorul-inspector de atunci Monica Macovei. Aceasta propunea în 1992 anchetarea a nouă procurori care au permis arestarea și cercetarea abuzivă a 59 de persoane.
Când a început procesul
În 1997, cazul a fost deschis de către generalul–magistrat Dan Voinea, care a și trimis în judecată o parte din dosar (referitoare la uciderea celor patru persoane în noaptea de 13-14 iunie 1990). În 2001, după revenirea la putere a lui Ion Iliescu, dosarul a fost închis și chiar s-a pus în discuție topirea acestuia. După 2005, dosarul Mineriadei a fost redeschis tot de către Dan Voinea, care a pus sub învinuire 36 de foști demnitari, printre care și pe Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Emil Cico Dumitrescu, Gelu Voican Voiculescu. Prin schimbarea legislației din 2006 (în cauzele în care erau anchetați militari și civili, dosarul urma a fi anchetat doar de către procurorii civili), dosarul a fost declinat de la Secția Parchetelor Militare către Secția civilă de urmărire penală și criminalistică, unde a fost închis în 2007.
În urma unei decizii a Curții Europene a Drepturilor Omului, dosarul a fost redeschis. La data 5 februarie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a infirmat rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale în dosarul evenimentelor din iunie 1990, ancheta urmând a fi făcută de Secția Parchetelor Militare (între timp, s-a schimbat din nou legislația și competența a revenit Parchetelor Militare). Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a confirmat, pe 9 martie 2015, decizia procurorilor de redeschidere a urmăririi penale în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990.
În ordonanța prin care procurorii au redeschis dosarul se arată: ”În zilele de 11 – 12.06.1990, Ion Iliescu, în calitate de preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (C.P.U.N.), împreună cu civil Roman Petre, civil Măgureanu Virgil, civil Voiculescu Gelu-Voican, civil Dumitru S. Nicolae, general (rez.) Chiţac Mihai, general-maior (rez.) Diamandescu Corneliu, general maior (rez.) Florescu Mugurel ş.a., a decis reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, în baza acestei hotărâri fiind declanşat, în dimineaţa zilei de 13.06.1990, un atac asupra unei populaţii civile, la care au participat forţele militare ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale şi Serviciului Român de Informaţii, atac soldat cu decesul a patru persoane şi rănirea a altor trei prin împuşcare, precum şi vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a aprox. 270 de persoane. Ulterior, la data de 13.06.1990, împreună cu civil Roman Petre, alţi membri ai Guvernului, lideri de sindicat şi conducători ai unor centre industriale şi bazine carbonifere din ţară, a decis organizarea deplasării la Bucureşti a peste 10.000 de muncitori care, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, au continuat atacul declanşat în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990 asupra unei populaţii civile, provocând vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a unui număr de peste 1.000 persoane”.
Înainte de Virgil Măgureanu au fost citați la Parchet și alți suspecți, între care Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Emil Cico Dumitrescu, Miron Cosma ( fost lider al minerilor). Dintre conducătorii atrocităților din iunie 1990, foștii miniștri Victor Atanasie Stănculescu și Mihai Chițac au decedat între timp.
În dosar s-au constituit părți civile circa 300 de victime care cer despăgubiri.
