Modul de organizare şi de desfăşurare a studiilor universitare de doctorat sunt reglementate prin lege dar şi prin coduri de etică elaborate de fiecare instituţie de învăţământ în parte.
Premierul Victor Ponta a încercat să minimizeze importanţa unei diplome de doctor arătându-se dispus să renunţe la ea dacă se va dovedi că ar fi plagiat: “titlul de doctor nu îmi aduce nici un beneficiu”.
Premierul uită că dobândirea acestui titlu academic se face respectând câteva acte normative şi regulamentele de organizare şi desfăşurare a doctoratului elaborate de universităţi.
Prieteniile sunt dăunătoare doctoratului
Este vorba, în primul rând, de legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare şi HG 567/ 2005 privind organizare şi desfăşurarea studiilor universitare şi de doctorat. Acestea stipulează clar că teza de doctorat “trebuie să demonstreze cunoaşterea ştiinţifică avansată a temei abordate, să conţină elemente de originalitate în dezvoltarea sau soluţionarea temei, modalităţi de validare ştiinţifică a acestora”. Aceste rigori sunt corecte şi sunt similare cu exigenţele unei lucrări de doctorat elaborată în Occident.
Ne-o confirmă Liviu Giosan de la Institul de oceanografie “Woods Hole”: “O lucrare de doctorat trebuie să aducă contribuţii originale într-un anumit domeniu şi să poată fi publicată într-un context internaţional. Ea trebuie să fie validată de către referenţi de specialitate neutri”. Probleme pot apărea atunci când trebuie respectat un alt articol din legea autohtonă: “teza de doctorat finalizată este supusă unei analize preliminare în cadrul catedrei de specialitate sau al colectivului de cercetare, înainte de a fi propusă evaluării de către membrii comisiei de doctorat.” Aici pot interveni prietenii, relaţii sau influenţe. În cazul premierului, Adrian Năstase a fost cel care i-a coordonat lucrarea, iar profesorii din care Ponta s-a inspirat mai mult decât trebuia i-au redactat prefaţa.
Reguli care nu pot fi evitate
Toma Dragomir, profesor la Institutul Politehnic Timişoara şi conducător de doctorat, a publicat în 2010 lucrarea “Teza de doctorat şi elaborarea ei”. La baza acestei analize stau legile mai sus menţionate dar şi regulamentul intern de desfăşurare a lucrărilor de doctorat de la Universitatea Timişoara.
Dragomir arată că o teză de doctorat este o lucrare complexă şi strictă. Ea nu poate fi doar “o colecţie de articole publicate şi nici un compendiu”, ci “un document în care fiecare afirmaţie este fie susţinută de referirile (citările) din literatura de specialitate, fie argumentată de probe practice -originale”. Tot profesorul mai explică faptul că “fiecare şcoală doctorală elaborează un ghid orientativ de redactare a tezei de doctorat pe domenii de specializare universitară, precizând elemente precum: structura formală a tezei, numărul minim de pagini, trimiterile la referinţe bibliografice, cerinţe formale de tehnoredactare”.
Cel mai adesea, regulamentele de desfăşurare a tezei de doctorat sunt inspirate din regulamentele unor universităţi celebre precum Harvard. Lucru care reiese şi din precizările profesorului Dragomir: “indicarea bibliografiei se face respectând standardele internaţionale specifice scrierii cărţilor din domeniului”. Un aspect pe care premierul l-a ignorat.
Citeşte şi Plagiat Ponta. Expert consultat de Nature: “Primul lucru care şochează este lipsa notelor de subsol”
Încă un posibil plagiat
Robert Turcescu a dezvăluit o a treia lucrare asupra căreia există suspiciuni de plagiat. Este vorba de “Răspunderea în dreptul internaţional umanitar”, apărută în 2010 sub semnătura premierului şi a Danielei Coman. Ponta a dovedi în acestă lucrare că nu pune preţ nici măcar pe respectarea datelor istorice. Astfel, copiind un pasaj dintr-o lucrare mai veche, Ponta şi Daniela Coman scriu că “Fostul dictator din Chile ar putea fi judecat în lipsă la Paris… Indiferent de soarta actuală a lui Augusto Pinochet.” Doar că în 2010, când a apărut cartea, Pinochet era deja mort de patru ani.
Turcescu a arătat că, în acest moment, există trei lucrări asupra căreia planează suspiciuni: “Un prim autor copiat grosolan este domnul Geamănu, care semneaza în anul 1977 “Dreptul international Penal si infractiunile internationale”. Un alt autor plagiat este Dumitru Diaconu. Ultimul este Vasile Creţu cu lucrarea “Drept internaţional penal.”
Plagiatorii ar putea fi judecaţi de colegii lor
Ministrul Educaţiei, Liviu Pop, a precizat ieri că este posibil ca sesizările anonime de plagiat venite pe adresa Consiliul Naţional de Etică (CNE) să nu mai fie luate în seamă. De asemenea, Pop a lăsat să se înţeleagă că susţine ideea ca orice reclamaţie să fie mai întâi analizată de către comisiile proprii din fiecare institut de cercetare. Cum se traduce această din urmă iniţiativă? Spre exemplu, acuzaţiile de plagiat ale domnului Ioan Mang, profesor la Universitatea din Oradea, ar urma să fie judecate de colegii lui de la aceeaşi universitate.
În contextul în care lucrările suspectate de plagiat au fost publicate într-o revistă realizată tot de colegii domnului Mang de la Universitatea din Oradea. Un verdict de plagiat i-ar pune în culpă exact pe cei care au dat acest verdict, deoarece s-ar dovedi că au fost neglijenţi atunci când domnul Mang a propus pentru publicarea în revista universităţii a unor articole plagiate.
Pop a mai spus că CNE ar trebui să treacă în subordinea Parlamentului.
Drept la replică cu greşeli
Executivul a trimis un drept la replică în legătură cu acuzaţia de plagiat pe care publicaţia “Nature” i-a adus-o premierului Ponta. Revista a publicat conţinutul scrisorii dar a subliniat o serie de greşeli care apar în text. Este vorba de ortografierea greşită a unor cuvinte (“hid” în loc de “his”) sau erori de gramatică (verbul “take” folosit greşit) sau de exprimare. Scrisoarea susţine, în esenţă, că acuzaţiile lansate de “Nature” sunt fără substaţă.
