articolul cere doar o singura intrebare:
Asa isi va exercita tanarul prigoana atributiile si cand va ajunge in guvernul romaniei? cand nu va stii ce sa raspunda in fata unei acuzatii de coruptie, minciuna, ilegalitate sau furt legal, va interveni tatal ca sa lamureasca situatiile nefavorabile ale fiului? asta inseamna ca familia prigoana confunda guvernul unui stat cu o gradinita, unde ...
articolul cere doar o singura intrebare:
Asa isi va exercita tanarul prigoana atributiile si cand va ajunge in guvernul romaniei? cand nu va stii ce sa raspunda in fata unei acuzatii de coruptie, minciuna, ilegalitate sau furt legal, va interveni tatal ca sa lamureasca situatiile nefavorabile ale fiului? asta inseamna ca familia prigoana confunda guvernul unui stat cu o gradinita, unde copilasul obraznic si impertinent este mereu scuzat de educatoare, in numele puterii de influienta al parintilor. istoria seculara a romaniei pare sa-si continue traditia de tolerare a abuzurilor de putere ale unora si imbecilizarea neantrerupta a poporului. nici o natie de pe acest pamant nu se iubeste atat de putin ca romanii. in expresii si declamatii santem cei mai mari patrioti, in realitate nenumarate familii prigoana sau geoana sau patriciu, acoperiti de mediile corupte aflate in slujba acestora, n-au alt ideal decat acumulari materiale si luxuri pe seama unui popor indobitocit de ignoranta si lipsa de aspiratii spirituale. intrebati-va dragi romani cum sant priviti politicienii romaniei, care nu stiu cum sa-i imite mai bine in luxuri in aparitiile lor la intalnirile oficiale cu reprezentantii din tarile vestice, astazi cand toata europa cunoaste mizeria si barbarismul vietii oamenilor de la sate! oricare oficial cu un nivel minim de inteligenta s-ar simti jenat sa apara in postura de print, cand acasa la el realitatea sociala este asemanatoare cu perioada de anarhie si intuneric a migratiei popoarelor. cand eram copil se spunea pe drept, ca tiganul isi cumpara mai intii televizor si apoi pat. asa este si cu aceste familii de imbogatiti noi, prigoana. mai intii lamborgini si apoi atostrazi. numai aparitiile d-nei prigoana bahmuteanu si deja ar trebui sa ne sperie pe toti cei nascuti in romania. vom avea oare mereu astfel de coconet de mahala care sa ne reprezinte natiunea? sau ne vom face mereu penibili cu printi ca lia sau ferdinand sau duda, caricaturi grotesti a unei aristocratii inexistente, fara istorie, fara anale, fara legatura reala de sange cu aristocratia adevarata occidentala? hai ca un rege cioaba ne mai reprezinta cat de cat natiunea, macar acesta este acceptat cu grimasa de europa ca exotic, pretentiile de egalitate ale guvernantilor cu restul reprezentantilor natiunilor europei insa, sant si raman penibile, atata timp cat poporul va continua sa existe in stadiul de barbarie si mizerie, asa cum se prezinta la sate si in multe orase. cateva zile dupa revelion, am dat o fuga la un magazin ieftin din apropiere sa cumpar niste lamii. era noapte, afara ningea puternic, iar in fata magazinului erau parcate niste dubite murdare, cu remorca, toate cu numar de romania. motoarele mergeau ca un tors de pisica in ploaia alba de nea. de la usa am auzit deja vorbindu-se romaneste. grupul de oameni cu fete muncite si haine ponosite atragea atentia tuturor din magazin. tabloul trist care il ofereau privirilor m-a induiosat fara sa vreau pana la lacrimi. aceleasi fete obosite, dezumanizate de munca, aceleasi dialoguri copilaresti, putin agresive, banale, infantile, aceasi tristete umana pe care o cunoasteam atat de bine din romania. bai prostule, ala este digital, bai, ala costa, ce crezi tu?? nici nu stiu ce bani mai am....la casa, in urma mea, m-am uitat la cumparaturile lor de pe banda. ca si acum 10-15 ani aceleasi produse. bere in sticla de plastic, sampon, salam, cremvusti, piine impachetata, bomboane si alte fleacuri luate in graba pauzei de drum pentru familia de-acasa. in fata ochilor aveam bucuria copiilor palizi, fericiti si euforici de comorile aduse de peste hotare de parintii cei desfigurati de munca si oboseala. figura unui muncitor din cei insirati la coada mi-a atras in special atentia. barbatul nu era trecut de 30 de ani, cu toate astea fata lui nebarbierita, trasa de oboseala arata imbatrinita si epuizata. zimbetul pierdut umil, privirea stinghera, speriata parca imi povestea viitorul cenusiu al acestei fiinte sarmane, blestemata la o existenta inumana, fara nici o perspectiva. grupul de romani din magazin erau fratii mei, iar tristetea si umilinta lor era si a mea. in clipa aia am stiut ca voi fi intotdeauna solidar cu sarmanii din tara unde am vazut lumina zilei, din pacate neputinta mea de-ai ajuta, se imbina atat de sinistru cu neputinta lor de-a ajunge vreodata sa cunoasca demnitatea adevarata de om. afara privindu-i stiam ca, in noaptea adanca de ianuarie, vor porni prin ploaia deasa de fulgi, extenuati de munca si mancare proasta inspre casa din romania. acolo vor fi asteptati cu nerabdare de sarmanii lor, care vor vedea in fleacurile ieftine de la discontul anonim unde au facut un scurt popas, adevarate comori. pentru citeva zile si in casele lor cenusii va straluci o raza de bucurie, asta daca berea ieftina din sticlele de plastic nu le va lua mintile celor storsi de munca si neinplinire sufletesca, si-i va impinge la violenta fata de singurile fiinte fata de care se simt si ei stapini. dezumanizarea romanilor lasati de societate in voia sortii se vede in cruzimea fata de animale, fata de copii si neputinciosi. bautura pare sa fie singurul mijloc cu care sarmanii uitati in satele pierdute isi mai uita existenta inexistenta umana. oare cati dintre romani inteleg ca pentru stergerea acestui cenusiu aducator de moarte nationala nu este nevoie decat de foarte putin? benevol un ajutor educational al celor care inca n-au uitat multitudinea de culori a spectrului solar, ca cei uitati din sate sa ramana la glie, sa-si lucreze ogorul, sa-si manace roadele muncite de mana lor, sa traiasca liberi langa familiile lor, iar copii sa invete sa se bucure de alte comori, mai reale, mai adevarate decat ieftiniturile din disconturile oraselor. de aia toti prigoana din romania nu reprezinta natiunea si poporul, ci doar pe ei si familiile lor parvenite. romanii inca cred in guvern si guvernanti, motiv pentru care le este frica sa-si ia singuri soarta in miini. traiesc prea mult in fata televizoarelor, viata vedelor lor a devenit mai importanta decat propia lor existenta, promisiunile reprezentantilor lor alesi sant de calibru dumnezeiesc, romanii nu vor in continuare sa-si traiasca propia viata, decisa si construita dupa propia vointa. cei care fug la munca peste granita, fug de fapt de moartea la care sant supusi de cei din jur, cei cu colive, parastase si statul la cozi, fug de cruzimea mintilor inecate in alcool al locuitorilor de la sate, fug de coruptia functionarilor, de avaritia doctorilor, de nedreptatea justitiei, fug de radacinile nationale, pe care din pacate le trag dupa ei pe unde se duc, intocmai ca un lant nevazut, ce nu-i elibereaza de ei insisi oriunde s-ar afla. urmarind in noapte caravana trista de dubite murdare, am avut pentru cateva clipe senzatia adinca, ca fratii mei sant pentru totdeauna pierduti in lumea trecutului de sute, poate mii de ani. ce inseamna la urma urmei patriotism? oare nu este acesta mindria de-a fi om, demnitate, curaj, cinste, noblete, generozitate fara de sarmanii natiei tale? privit din acest punct de vedere, sant oare toti prigoana patrioti adevarati? germanii sau francezii sau englezii n-ar fi fost niciodata natiuni civilizate daca conducatorii lor nu s-ar fi luptat de-a lungul a sute de ani pentru sanatatea biologica a poporului. numai un popor mindru si sanatos poate sa se civilizeze. din slugi si vatafi insa romania nu va construi nicidata o natiune civilizata. de aia este nevoie ca toti prigoana sa fie combatuti de cetateni, ca sa primeasca de la viata numai ceea ce si-au castigat pe merit si cu munca cinstita. fara o selectie reala de valori, o incurajare a creativitatii individuale si un respect real fata de inteligenta si talent, natiunea romana este pierduta. numarul rromilor va creste, iar odata cu asta traditiile si mentalitatile acestora vor deveni o amprenta definitiva nationala. romanii au de ales intre un prigoana de azi si o romanie civilizata de miine. an folosit prigoana in acest comentariu ca simbol. din pacate sant prea multi prigoana in romania la ora actuala, situatie care pare sa fie mai grava decat o romanie sub dictatura. din pacate! spectatorul