Fostul comandant al penitenciarului Galați din perioada anilor 1959 – 1961, Marian Petrescu, a fost trimis în judecată de procurorii de la Parchetul ICCJ, fiind acuzat de moartea a 102 deținuți.
Procurorii au întocmit dosarul pe baza denunțului formulat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
Potrivit unui comunicat al Parchetului ICCJ, "în perioada 1 februarie 1959 – 12 iunie 1961, inculpatul Petrescu Marian, în calitate de comandant al Penitenciarului Galați, prin acte materiale repetate, succedate în timp, săvârșite cu încălcarea sau nesocotirea legii ori a obligațiilor impuse de acea calitate sau ca urmare a exercitării discreționare, prin abuz de funcție, a supus, din motive politice, colectivitatea deținuților politici (contrarevoluționari) încarcerați în acest penitenciar, aflați sub puterea sa, la tratamente neomenoase (inumane și degradante), tortură fizică și psihică și exterminare. Astfel, faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost săvârşite în aplicarea politicii de stat a „luptei cu duşmanii regimului de democraţie populară", împotriva populaţiei (în sens de colectivitate) deţinuţilor „contrarevoluţionari", adversari ai acelui regim, aflaţi sub paza sa, ca grup de indivizi având caracteristici distinctive şi particulare, care au motivat încarcerarea lor în Penitenciarul Galați, prin acte repetate, ce s-au succedat timp de ani, conform naturii specifice a fiecărui act, de ucidere, exterminare, torturare, vătămare a integrităţii fizice şi psihice, alte tratamente inumane şi degradante, cauzatoare de suferinţe fizice şi tulburări psihice puternice şi privare, din motive politice, de drepturi fundamentale ale omului, în considerarea apartenenţei lor la acel grup".
Procurorii subliniază că "inculpatul a supus deținuții la tratamente neomenoase (inumane și degradante), pe care le-a aplicat cu regularitate și în mod sistematic în timp deținuților politici, cărora le-au fost cauzate suferințe fizice și psihice puternice (prin înfometare permanentă, privare de asistență medicală sau acordarea ei în condiții improprii pentru tratarea bolilor de care aceștia sufereau, ținerea în frig pe timp de iarnă, condiții mizere de cazare și echipament), tortură fizică și psihică concretizată în bătăi repetate, sancțiuni disciplinare, pedepse și exterminare. Toate cele anterior expuse au condus la decesul unui număr de 102 persoane încarcerate în locul de detenție menționat, dintre care 90 deținuți politici (contrarevoluționari), astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză. Așa cum reiese din probele administrate, în perioada avută în vedere, condiţiile de detenţie erau influenţate de factorul individual, mai precis de comandantul penitenciarului, coloniei sau unităţii de muncă, respectiv lagărului, acesta fiind direct responsabil de tratamentul la care erau supuşi deţinuţii".
