La cateva ore dupa caderea regimului Ceausescu, Bucurestiul a devenit scena unor lupte de strada in care s-a folosit din plin munitia de razboi, numarul victimelor inzecindu-se in raport cu ziua de 21 decembrie ’89. Nici pana in prezent nu este lamurit contextul in care s-a deschis focul si de ce a fost necesar sa se continue luptele. Nici una dintre victimele inregistrate (raniti, morti sau retinuti) nu a fost identificata de procurorii militari ca desfasurand actiuni teroriste sau fiind membra a unei organizatii din exteriorul tarii.

Numarul mortilor si ranitilor prin impuscare din noaptea de 21-22 decembrie 1989 este de 148 persoane. Aceste victime au fost inregistrate in special in zona centrala a Capitalei, in perimetrul Bulevardul Magheru-Piata Universitatii. Pana in data de 22 decembrie ’89, numarul total al decedatilor in urma actiunilor de reprimare a demonstratilor a fost de 51, din care 3 persoane neidentificate. Prin impuscare au fost ucise 42 persoane, alte 8 fiind ucise prin lovirea de catre autovehiculele militare (camioane si transportoare blindate). "In privinta numarului mortilor, stim cu siguranta ca au fost 51, si nu 48, cat s-a comunicat oficial. Atat raportul Serviciului Roman de Informatii, dar si cel al Comisiei Senatoriale privind evenimentele din decembrie omit sa mai pomeneasca de cei trei morti neidentificati din noaptea de 21 decembrie 1989. In primele zile ale lui ianuarie 1990, am umblat prin spitale si la Parchetul Militar, de unde am adunat toate probele referitoare la victime. Avem acele documente si in prezent", a precizat Nelu Iofciu, membru al unei asociatii de revolutionari.
In privinta retinutilor, nu exista evidente clare, multe din documente fiind distruse atat in sectiile de politie, cat si la penitenciare, insa pe baza unor probe administrate de procurori au fost reconstituite dosarele a 684 de persoane retinute.

Munitia, confiscata de armata
Nici pentru victimele din 21 decembrie si nici pentru cei din zilele urmatoare nu exista elemente de munitie care sa fi fost prelevate din corpul celor ucisi sau raniti spre a fi utilizate in procesul compararii pentru identificarea individuala a armei din care s-a tras. Pana in 10 ianuarie 1990, nu a fost autopsiata nici o persoana ucisa pe durata revolutiei, in majoritatea cazurilor procurorii consemnand in dosare faptul ca familiile au fost cele care au refuzat examinarile medico-legale. De asemenea, fragmentele de munitie sau gloantele extrase din corpurile celor care au ajuns pe paturile de spital au fost confiscate de Armata si nu se stie unde au disparut, neexistand nici o expertiza balistica. Singurele dovezi relevante despre ranile celor ucisi si munitia cu care s-a tras au ramas radiografiile si alte documente medicale pastrate prin grija medicilor care au operat in acele zile.
"Imi aduc aminte ca in 1 sau 2 ianuarie ’90 a aparut la spital un colonel de la Ministerul de Interne, care s-a prezentat cu numele de Chircoias. Sustinea, destul de violent in limbaj, ca ar conduce o sectie din cadrul Directiei Securitatii Statului. A cerut sa-i predau toate gloantele extrase. Au fost predate acestuia 40 de gloante de diverse forme si dimensiuni, precum si fragmente de munitie. Nu am mai aflat nimic dupa aceea nici de Chircoias, nici de vreo expertiza. Cei care au facut pierdute probele au omis faptul ca mai exista radiografii si alte documente militare pe care le-am pus la dispozitia Parchetului", a declarat dr. Nicolae Constantinescu, chirurg la Spitalul Coltea.

495 de morti dupa fuga lui Ceausescu
Incepand cu data de 22 decembrie ’89, dupa fuga cu elicopterul a dictatorilor Elena si Nicolae Ceausescu, situatia a devenit si mai tragica. In loc ca lucrurile sa se stabilizeze, acestea au scapat de sub control, nici in prezent nefiind clar ce s-a intamplat. Pana la 1 ianuarie 1990 au fost inregistrati, doar in Bucuresti, 495 de morti si 1.275 de raniti. Numarul deceselor inregistrate ca urmare a evenimentelor dupa 22 decembrie 1989 a fost de aproape 10 ori mai mare decat in ziua de 21 decembrie. Incidentele care au urmat in zilele de 22-25 decembrie 1989, dar cu precadere in noptile de 22-23 decembrie si 23-24 decembrie ’89 au fost cantonate in jurul unor obiective de interes national: actuala Piata a Revolutiei (fostul sediul al CC-PCR), Ministerul Apararii Nationale, sediile si imprejurimile Televiziunii Romane si Radiodifuziunii, sediul Comandamentului Infanteriei si Tancurilor, zona unitatilor militare din Ghencea si Antiaeriana, Aeroportul International Otopeni si altele.
In zona acestor obiective a existat o mare aglomerare de forte alcatuita din structuri extrem de eterogene: unitati militare, subunitati, formatiuni de garzi patriotice, forte ale Militiei, membri din randul trupelor de Securitate, la care s-a adaugat o imensa multime aparuta in preajma acestor obiective in urma repetatelor apeluri lansate pe postul public de televiziune prin care se chemau masele sa sprijine revolutia. Televiziunea Romana si Radioul public au fost principalele surse de transmitere a mesajelor care indemnau armata si populatia sa lupte impotriva teroristilor care atacau tara.

Tiruri intense la fostul CC-PCR
In actuala Piata a Revolutiei, incidentele care s-au creat o data cu lasarea intunericului au fost marcate prin numeroase victime, morti si raniti (72 decedati si 255 raniti), ca urmare a declansarii unor tiruri intense de catre componentii dispozitivelor militare (MApN, MI si garzi patriotice), carora li s-au alaturat, in grup sau individual, persoane civile ce au intrat in posesia unor arme de foc.
Un singur exemplu este elocvent pentru ilustrarea consumului deosebit de mare de munitie pe durata desfasurarii actiunilor de lupta. Astfel, potrivit raportului UM 01046 Bucuresti, in perioada cand unitatea a actionat in municipiul Bucuresti (22 decembrie-28 decembrie 1989), s-au consumat urmatoarele cantitati de munitie: 53.920 gloante de calibrul 7,62 mm; 1.566 bucati gloante obisnuite de pistol; 136.850 bucati de gloante calibru lung 7,62 mm; 15.015 bucati munitie de calibrul 12,7 mm; 1.066 bucati de munitie 14,5 mm; 179 bucati de cartuse de iluminare 26 mm; 207 bucati de munitie de semnalizare calibrul 26 mm; 3 lovituri explozive. In aceeasi zona, UM 01060 Bucuresti a executat 27 de lovituri explozive cu tunul de pe tanc.