Decizia a fost votată în unanimitate în Comitetul Permanent Veterinar al Comisiei Europene și vine după un îndelungat embargo impus producătorilor români.
Embargoul era valabil numai până în 2013 doar la carnea proaspătă refrigerată sau congelată, a explicat, pentru „România liberă“, Stanca Tudor, secretar general al Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR). „Pentru produsele procesate nu era complet valabil, existau categorii de procesate, cele ce se fierb până la o anumită temperatură, ce aveau acces“, a declarat fermierul.
Astfel, din 2013, unităţile autorizate puteau exporta carne de porc în UE sau terţe state, dar nu şi porc în viu. Practic, abia acum România poate face comerţ intracomunitar inclusiv de suine vii. Toată gama sortimentală e acceptată, dar autorizarea presupune reguli. România a avut în 2007 ultimul caz de pestă porcină la fermele Smithfield, apoi a fost „în observaţie şi în studiul circulaţiei virusului până în 2013“, după cum a arătat oficialul APCPR.
Vectorul de transmitere e porcul mistreţ
Totuși, nu vor ajunge la export porcii din gospodăriile fami-liale, ce nu respectă condiţiile de autorizare. Aceștia pot fi vânduți doar pe piaţa internă, a detaliat Stanca Tudor pentru RL. „E vorba despre siguranţa sanitar-veterinară. Cei din UE nu sunt siguri că această carne nu e purtătoare a virusului pestei porcine“, explică expertul.
Principalul vector de transmitere a bolii e porcul mistreţ, care nu poate fi controlat. Ani-malul sălbatic intră în contact direct sau indirect cu porcii din micile gospodării neauto-rizate, provocând infectarea. Unii crescători particulari îşi lasă liberi porcii, într-un regim de semisălbăticie. Aceştia sunt cei mai expuşi porci de rasă domestică. „Orice roată de maşină, orice aliment adus de acasă, dintr-o gospodărie, unde a fost în contact cu un porc mistreţ purtător de virus, poate fi factor de infecţie. Căile de circulaţie ale virusului sunt infinite“, a precizat Stanca Tudor.
Numele jocului – biosecuritatea
În fermele comerciale există programe de biosecuritate. Nu intră oricine, accesul fiind realizat doar prin filtru sanitar, iar vizitatorul trebuie să declare că n-a fost în contact cu suine de peste şapte zile. „Asta nu se întâmplă la badea Gheorghe, dacă te duci să-ţi cumperi porc“, atrage atenţia secretarul general APCPR. Prin urmare, în gospodăriile particulare nu există trasabilitatea produsului, să se poată urmări traseul virusului. „Ideea noastră e că produsul din gospodăria ţărănească e nemaipomenit, poate că şi este aşa. Este eco, până descoperi că porcul mănâncă resturi menajere şi alte lucruri pe care nu le‑ai accepta, dacă ai şti“, explică expertul.
În crescătorii „există sisteme automatizate. Suinele primesc hrană pe reţetă, cu sursă certă, furnizori identificaţi, analize făcute“, a menționat pentru RL Stanca Tudor.
Cum influenţează, însă, aceas-tă evoluţie piaţa cărnii de porc din România? Pe termen scurt, aproape în nici un fel, doar dacă preţurile scad, ca la debutul embargoului rusesc, în 2014.
„Foarte important e că ai li-bertatea să ieşi cu produsul la extern în momente de criză, dar nu vă gândiţi la Franţa sau Germania. Nu s-a deschis nici o piaţă. Există abatoare peste graniţă, prin Ungaria, prin Bulgaria, ce oferă preţuri mai bune. Noi nici acolo nu putem vinde, dar nici nu avem de ce. Piaţa românească absoarbe producţia de carne proaspătă de la fermele româneşti, nu e nevoie să exportăm. O vom face când piaţa va fi foarte proastă şi preţurile vor fi mici“, a menționat se-cretarul general al Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România.
Azi, în România sunt crescute de aproape trei ori mai puţine porcine decât în 1990. Conform statisticilor, în mai 2015, efectivele de porcine erau la 4,6 mi-lioane de capete în viu, faţă de 12 milioane în 1990.
4,6 mil. capete constituie efectivele de porci în viu la nivelul lunii mai a anului 2015.
