Scandalul care a izbucnit luni, după ce FSB a anunţat că diplomatul român Gabriel Grecu este acuzat de spionaj şi are 48 de ore pentru a părăsi Rusia, se alătură altor câtorva incidente care, în ultimii patru ani, au făcut ca numele României să fie menţionat în contexul acţiunilor de spionaj, potrivit Newsin.
Scandalurile de spionaj în care a fost implicată România vizează în general o zonă geografică restrânsă. În general, este vorba despre vecinii de la est – Ucraina, Rusia sau R. Moldova – la care se adaugă Bulgaria, în sud.
Cel mai recent scandal de spionaj este cazul Zikolov, care datează din primele luni ale anului 2009. Cetăţeanul bulgar Marinov Zikolov ar fi furnizat informaţii militare secrete, obţinute de la un subofiţer român, Floricel Achim, ataşatului militar al Ambasadei Ucrainei la Bucureşti.
În acest context, au existat informaţii că doi ataşaţi militari ai Ucrainei la Bucureşti au fost expluzaţi, Ucraina reacţionând pe măsură şi expulzând, la rândul său, doi ataşaţi militari români de la Kiev. Informaţia nu a fost niciodată confirmată în mod oficial. Ministerul de Externe al României şi Ambasada Ucrainei de la Bucureşti au păstrat o tăcere deplină.
Scandalul a căpătat însă o turnură spectaculoasă când, câteva luni mai târziu, într-un document al Ambasadei Austriei la Bucureşti obţinut de NewsIn se spunea că preşedintele Traian Băsescu le-ar fi spus ambasadorilor UE că relaţia României cu Rusia a fost afectată de scandalul de spionaj cu Ucraina, care a dus la expulzarea a doi ataşaţi militari ucraineni, dar şi a trei diplomaţi ruşi.
Un raport intern al Ambasadei Austriei, întocmit după o întâlnire a preşedintelui cu ambasadorii UE acreditaţi la Bucureşti, în mai 2009, îl cita pe Traian Băsescu spunând că “relaţia (României) cu Rusia a fost afectată recent şi de scandalul de spionaj şi de expulzarea a trei angajaţi ai Ambasadei ruse la Bucureşti”. Raportul redactat sub semnătura ambasadorului austriac Martin Eichtinger era datat 14 mai şi adresat MAE vienez, precum şi ambasadelor Austriei de la Bruxelles, Chişinău, Kiev şi Moscova. Documentul relata în cinci pagini conţinutul discuţiei cu preşedintele Traian Băsescu avute la un dejun de lucru cu ambasadorii ţărilor UE acreditaţi la Bucureşti.
Ambasada Austriei nu a negat autenticitatea documentelui, iar Ambasada Rusiei la Bucureşti a refuzat să se pronunţe în legătură cu informaţiile apărute în raportul intern austriac privind expulzarea a trei diplomaţi ruşi din România.
“Dacă informaţia a fost dată de MAE, atunci aşa este”, a declarat, în reacţie, ministrul apărării de la acea dată, Mihai Stănişoară, referindu-se la expulzarea celor trei diplomaţi ruşi. Ministerul Afacerilor Externe nu a făcut însă niciun fel de comentarii în legătură cu acest document.
Cu toate acestea, preşedintele comisiei de apărare din Senat, Teodor Meleşcanu, declara în 18 martie 2009, cu ocazia audierii ministrului apărării Mihai Stănişoară, că dosarul de spionaj al lui Floricel Achim a reuşit să afecteze relaţiile României cu Ucraina, Federaţia Rusă, Bulgaria şi NATO. “Din punctul meu de vedere, cred că este una dintre cele mai nefericite decizii pe care le-a luat România în acest an, pentru că a reuşit să afecteze relaţiile cu Ucraina, Federaţia Rusă, Bulgaria şi NATO”, a spus Meleşcanu referitor la decizia de a face public cazul de spionaj şi modul în care a fost acesta gestionat.
Curtea de Apel Bucureşti a decis, în iunie 2010, condamnarea lui Floricel Achim şi a bulgarului Zikolov Marinov la câte 12 ani şi şase luni de închisoare cu executare în dosarul de trădare prin transmitere de secrete şi spionaj, însă decizia nu este definitivă şi poate fi contestată.
Un alt scandal diplomatic consemnat în 2009 s-a petrecut după alegerile parlamentare din aprilie din Republica Moldova, câştigate de comunişti şi contestate în stradă de tineri şi opoziţie.
În 7 aprilie, când protestele anticomuniste au luat o turnură violentă, preşedintele Parlamentului de la Chişinău, Marian Lupu, a declarat într-o conferinţă de presă că ceea ce se întâmplă la Chişinău este o tentativă de lovitură de stat, lăsând să se înţeleagă că în spatele acesteia ar sta România. La rândul său, preşedintele Vladimir Voronin le-a spus reprezentanţilor diplomatici acreditaţi la Chişinău că, din informaţiile deţinute, din oraşul Iaşi au venit patru autobuze cu tineri pentru a participa la protestele din capitala moldoveană. Preşedintele Moldovei a subliniat că astfel de date vorbesc despre faptul că acţiunile respective au fost planificate din timp, iar România se face vinovată de tentativă de organizare a unei lovituri de stat. Voronin a mai spus că “influenţa României este simţită foarte serios şi se simte mâna serviciilor secrete”. Drept urmare, Republica Moldova i-a declarat, în 8 aprilie, personae non gratae pe ambasadorul român la Chişinău, Filip Teodorescu, şi pe un alt diplomat român, ministrul-consilier al Ambasadei Ioan Gaborean, acuzând România de implicare în protestele ce au avut loc la Chişinău după alegerile parlamentare din 5 aprilie. Totodată, Chişinăul a introdus regimul de vize pentru cetăţenii români. În acelaşi timp, a început o campanie de intimidare constantă asupra jurnaliştilor români, pe care i-a expulzat sau i-a determinat să plece în câteva zile de pe teritoriul ţării.
Ministerul de Externe al României a reacţionat afirmând că este inacceptabil ca puterea comunistă de la Chişinău să transfere responsabilitatea pentru problemele interne pe seama României şi a cetăţenilor români, iar măsurile unilaterale de impunere a restricţiilor de călătorie sunt aberante.
Preşedintele Traian Băsescu a venit în Parlament pentru a vorbi despre situaţia relaţiilor cu R. Moldova şi a solicitat Guvernului să adopte în regim de urgenţă modificarea Legii cetăţeniei, astfel încât să se faciliteze procesul de redobândire a cetăţeniei române de către românii din Republica Moldova care şi-au pierdut-o în mod abuziv.
Şi în 12 decembrie 2007 Chişinăul anunţase expluzarea a doi diplomaţi români pentru “activităţi incompatibile cu statutul de diplomat” şi cu această ocazie şi-a rechemat ambasadorul pentru consultări. Vasile Nanea, ministru-consilier, şi Laurenţiu Pinte, secretar I al Ambasadei, au fost declaraţi personae non-gratae şi somaţi să părăsească teritoriul Republicii Moldova în 24 de ore.
MAE român a apreciat acest act ca inamical şi total nejustificat. “Nu ne-au anunţat şi nici nu au argumentat, de altfel nici nu se procedează aşa în astfel de cazuri, însă ne-a întristat maniera în care au făcut-o”, declara ministrul de externe Adrian Cioroianu, explicând că este vorba despre termenul scurt pe care cei doi diplomaţi l-au avut la dispoziţie pentru a părăsi Republica Moldova, în condiţiile în care soţia unuia dintre ei era însărcinată în luna a opta.
În 6 decembrie 2007, Voronin acuzase România de “agresiune permanentă” faţă de ţara sa şi declara că îşi va prezenta nemulţumirile într-un mesaj adresat liderilor UE, menit să pună capăt disputei îndelungate dintre cei doi vecini. În replică, şeful diplomaţiei române, Adrian Cioroianu, a dat asigurări că acuzaţiile aduse de preşedintele moldovean nu au convins la Bruxelles.
Şi în următorul an acuzele şi suspiciunile autorităţilor comuniste de la Chişinău la adresa României au continuat. În 26 noiembrie 2008, cu câteva zile înainte de Ziua naţională a României, un reprezentant al Ambasadei române în R. Moldova era convocat la Ministerul de Externe de la Chişinău, pentru a i se înmâna o Notă verbală în care Bucureştiul este avertizat să evite declaraţiile provocatoare cu privire la statalitatea, suveranitatea şi integritatea ţării vecine. “Autorităţile Republicii Moldova dispun de informaţii privind posibile încercări de provocări care ar putea avea loc în următoarele zile, având drept pretext declaraţii publice cu tentă de insinuări la statalitatea, suveranitatea şi integritatea teritorială a ţării noastre, în scopul de a tensiona relaţiile moldo-române”, se spunea într-un comunicat publicat pe site-ul Ministerului moldovean de Externe. MAE moldovean punea în gardă instituţia omoloagă din România să “manifeste prudenţă şi vigilenţă sporită în ceea ce priveşte declaraţiile publice în zilele următoare ale oficialilor români şi ale reprezentanţilor minorităţii române din Republica Moldova”.
Un caz inedit de spionaj implicând un cetăţean român s-a înregistrat în decembrie 2006, când Bogdan Dumitrescu, fost membru al corpului diplomatic român, a fost arestat în Nigeria sub acuzaţia de spionaj. El a activat în Nigeria în anul 1994 ca membru al corpului diplomatic, apoi a revenit în această ţară în funcţia de consilier economic al Ministerului Economiei şi Comerţului din România, în perioada ianuarie 2001-iulie 2002. Ulterior, a rămas în Nigeria ca angajat cu contract individual de muncă. Autorităţile nigeriene nu au formulat acuzaţii clare de spionaj, ci numai de “copiere, distribuţie, posesie şi falsificare de documente secrete”. Conform cotidianului israelian Haaretz, se pare că aceste informaţii secrete erau despre o licitaţie de armament şi echipamente militare. Împreună cu Dumitrescu au mai fost inculpaţi alţi patru cetăţeni străini – doi irlandezi, un israelian şi un rus – precum şi trei cetăţeni nigerieni. Cei cinci au fost acuzaţi de spionaj, efectuat între ianuarie 2004 şi iunie 2006, în profitul ţărilor din care provin. Despre soarta lui Bogdan Dumitrescu – judecat în libertate în Nigeria – nu se mai ştie nimic din mai 2007, când era stabilită o nouă audiere la tribunal, iar dosarul cu probe nu părea finalizat.
Un al doilea cetăţean român a fost reţinut în 30 martie 2007, tot în Nigeria, sub acuzaţia de spionaj. Românul, a cărui identitate nu a fost făcută publică, fotografia autoturismele din parcul de autovehicule confiscate de Comisia pentru Combaterea Crimelor Financiare şi Economice (EFCC). Legile şi reglementările locale nu prevăd intezicerea fotografierii la facilităţile EFCC şi nici pedepse pentru aceasta, a precizat MAE. Cetăţeanul român reţinut în 30 martie a fost eliberat, în aceeaşi zi, în baza garanţiei date de firma nigeriană pentru care lucra.
Spre sfârşitul anului 2006, doi cetăţeni români au fost reţinuţi în Irak de către armata americană sub suspiciunea de spionaj. Ei nu au fost puşi oficial sub acuzare, dar au fost cercetaţi pentru că au filmat şi fotografiat fără autorizaţie o bază americană din Irak. Cazul lor, păstrat secret de autorităţi şi dezvăluit de Evenimentul Zilei în februarie 2007, a dus la demisia ministrului de externe Mihai-Răzvan Ungureanu. Acesta a omis să-l informeze pe premierul Călin Popescu Tăriceanu despre cazul celor doi muncitori români din Irak suspectaţi de spionaj, informâdu-l în schimb pe preşedintele Traian Băsescu.
Însă anul 2006 a fost acaparat, fără îndoială, de răsunătorul dosar al privatizărilor din energie, o saga cu multiple ramificaţii ce nu s-a încheiat nici în prezent.
Bulgarul Stamen Stancev a organizat şi coordonat un grup care procura de la înalţi funcţionari şi demnitari ai statului român (şi ei membri ai acestei reţele), informaţii economice secrete pe care le furniza apoi unor consorţii ce făceau astfel concurenţă neloială celorlalte firme înscrise la licitaţiile pentru importante contracte cu statul, se spunea în rezoluţia procurorului. De asemenea, activitatea reţelei a pus în pericol securitatea statului pentru că a afectat mediul de afaceri şi a perturbat relaţiile economice legate de obiective strategice ale economiei româneşti. Reţeaua lui Stanchev ar fi distorsionat grav mediul concurenţial şi a afectat imaginea externă a României, ba chiar a pus în pericol aderarea la Uniunea Europeană, întrucât au fost încălcate obligaţiile asumate în capitolul 6 din Tratatul de aderare: “Politica în domeniul concurenţei”.
Procurorii DIICOT au susţinut că bulgarul Stamen Stantchev, acuzat de spionaj, avea legături cu “structuri informative, inclusiv de sorginte rusă”.
Din reţea făcea parte şi Vadim Benyatov Don, unul dintre directorii de dezvoltare ai companiei Credit First Suisse Boston, cetăţean american de origine rusă. La 13 septembrie 2007, Vadim Benyatov a fost trimis în judecată pentru spionaj, la aproape o lună după ce părăsise ţara.
Ramificaţiile au ajuns până la doi foşti miniştri români, fostul ministru al economiei şi comerţului Codruţ Sereş şi fostul ministru al comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei Zsolt Nagy. Ei sunt acuzaţi de trădare prin transmitere de secrete. Demersurile judiciare în acest caz complex continuă.
