Am cautat ani de zile in arhive sa descopar intre dosare, dincolo de date concrete, sufletul oamenilor, destinul nedrept, sentimente. Scrisoarea trimisa de mama locotenentului Teodor Margineanu exista undeva. Poate peste cativa ani altcineva mai insistent, intr-o alta lume, o va gasi.

Draga Toadere,

Pe la noi e bine si suntem sanatosi. Vremea insa a fost schimbatoare si tare ne chinuieste Cel de Sus.

Afla ca rusii au plecat cam dupa un an, asa cum ti-ai dorit. S-or luminat pentru putina vreme fetele oamenilor si te-or vorbit frumos. Popa cel tanar ne-o spus ca o fost zarva mare de la Cluj pina-n Regat si multi feciori de virsta ta or fost dusi la ocna. N-o vrut sa-mi ia bani pentru pomelnic.
Maria lu’ Pop nu s-o mai intors in sat. Si nici doamna invatatoare. De camarazii tai nu mai stiu nimic. I-o dus si dusi au fost. Si pe Spiridon si pe Ghita si pe Ilie si pe Achim. Toti mama, toti. La munca silnica. Da’ poate or fi avut zile si o scapat vreunul.

Am stat mama la poarta la Gherla, cam pe la coptul fragilor, o saptamina si mai bine. M-am rugat de domnu’ comandant Goiciu sa ma lase sa te vad, sa te sarut de plecare, dar m’o gonit mereu. O ajuns om mare domnu Goiciu. Si domnu’ judecator Finichi o ajuns general. La care-am stat pe scari la tribunal cu cerere sa nu te puste, sa te lase-n viata. Macar c-ai spart muntii voluntar trei ani la Livezeni. Da n’o vrut, or n’o putut. Acu’ dac-o fost judecata dreapta numai bunul Dimnezeu stie. Ca n-ai luat viata de om si n-ai furat. Daca nu se prapadea parintele tau in ’40 poate te lua cu el la padure si nu te lasa sa te duci la scoala de locotenenti. Da io ca femeie singura n-am stiu sa-ti arat calea.

Am plecat si eu, Toadere-mama, cu gind ca te ’ntilnesc la cei buni dar n-o fost sa fie. Ca tu nu ai mama groapa ta. Si nici cruce. Iar numele tau o ramas de ocara. De pina m-am dus dupa tine m-o scuipat jandarmul de fiecare data cind ne potriveam pe ulita chiar daca catam sa nu-l privesc in ochi.
Si-o ramas de ocara si leatul tau. Si Spiridon si Ghita si Ilie si altii. Nu-i mai tin minte pe toti de la judecata. Ca era sala plina si eu ca femeie am stat mai la dos.
Acum ca ti-am scris is mai linistita si vreau sa-ti gasesti si tu linistea ca s-or mai indreptat treburile.

Cu dor de mama, Margineanu Anghelina