El vorbeşte şi despre problemele cu care se confrunta soţia sa în ultima vreme. aLa început, m-am gândit că Mădălina are probleme după divorţ. Apoi, anul acesta, am observat că nu mai avea puterea să ocrotească copilul. Ceva o făcea să o stea departe de el. Va mai trece timp până voi realiza ce era în capusorul ei. Îşi manifesta teama de a nu putea să aibă grijă de copil aşa cum trebuie. Nu avea motive să fie îngrijorată de carieră. Zicea că e plinuţă, deşi nu era, că are picioarele nu ştiu cum, deşi nu era aşa. Aproape de ziua fatală, spunea că nu se mai suportă fizic, aşa cum a scris şi în mesaj. Pe 11 mai, cu o zi înainte de lansare, după o emisiune matinală, şi-a manifestat o teamă despre care nu am putut să înţeleg atunci şi dorinţa să nu mai apăra nicăieri.
Mircea a povestit şi despre prima tentativă de sinucidere a Mădălinei Manole. aMi-a spus că a băut ceva. De fapt îşi pusese câteva picături de diluant într-un pahar de suc. S-a dovedit că nu l-a înghiţit, l-a scuipat. Îi mirosea guriţa când m-am apropiat să o sărut. Am sunat la 112 şi nu m-a lăsat. Nu vroia să afle lumea. Nu se simţea rău. Am sunat un doctor şi mi-a spus să îi dau mult lapte dulce să bea. Am întrebat-o şi mi-a spus ce îmi repeta mereu la mijlocul spatamanii. Că vede toată dragostea şi că să ne fie nouă mult mai bine, mie şi copilaşului, ea trebuie să ne vegheze din altă parte. Nu mai era Magda, avea altă faţă. Am adus un domn terapeut acasă. Nu am găsit un psiholog care să vină acasă, iar Mădălina nu vroia să meargă la cabinet. Nu vroiam să îi terfelim numele în vreun fel. Cum să nu vreau să o duc la psiholog?! Terapeutul nu făcea nimic ocult. Părinţii ei au fost de faţă o dată. Erau mulţumiţi că facem ceva", explică Petru.
"Magda redevenea acelaşi om după crize. Stabileam lucruri legate de perioada următoare. Până miercuri, când începea din nou să se piardă şi îşi revenea vinerea. Refuza sa mergem la o anumită biserică, Biserica Zlătari. Nu făceam nimic special decât să asistăm la slujbă", spune Puiu.
"Am fost şi voi rămâne jumătatea sufletului ei. Am fost primul om care mi-am pus tot felul de întrebări şi am căutat răspunsuri. Am ajuns la spital după a doua tentativă de suicid. A fost prima dată când ajungea acolo şi mă gândeam că cineva va observa ceva, va face ceva. Magda nu dea nimic de bănuit atunci. Aşa cum a ascuns toată viaţă acel ceva în adâncul sufletului ei. Îşi revenea. Ne bucuram şi ne rugăm să fie până la sfârşitul zileor noastre. Am trăit cu teama în suflet însă din prima clipă, de când i-am văzut faţa căzută. Am făcut apelul la 112 de pe telefonul meu, pentru că umblam mereu cu el în mână. De frică", mărturiseşte soţul Mădălinei.















