Pasiunea lui Ceausescu pentru vanatoarea de ursi ar putea fi povestea revolutiei romane din 1989, comenteaza The Guardian, in editia electronica, facand o paralela intre ursii sedati si legati de copaci pentru a fi impuscati de dictator si poporul roman, care acum 20 de ani s-a trezit din somn, transmite Mediafax.

Impreuna cu suita sa, Nicolae Ceausescu se retragea intr-o cabana luxoasa din Transilvania si mergea la vanatoare de ursi. Cei care il insoteau legau animalele de un copac si le sedau pentru ca dictatorul sa nu greseasca tinta. Intr-o zi insa, ursul, care nu fusese bine sedat, s-a ridicat pe picioarele din spate, ca si cum ar fi vrut sa atace. Ceausescu a cazut pe spate si a tras in aer, fiind nevoie de interventia celor care il insoteau pentru a omori animalul, scrie Michael Meyer, autorul cartii "Anul care a schimbat lumea".

Autorul considera ca ursul ar putea fi simbolul poporului roman care traia in sclavie si care in 1989 s-a trezit din somn. Speriat, dictatorul trage la intamplare si greseste tinta. Tragatorii sai de elita, ascunsi in padure, ochesc si trag, insa de aceasta data tinta nu mai este ursul, ci insusi Ceausescu.

In 1989, in toate tarile comuniste din Europa regimurile totalitare aproape ca s-au retras de la putere, fara violenta. In Romania insa conducerea comunista a ordonat fortelor de securitate sa traga in populatie. Acestea s-au supus. A izbucnit un razboi civil, chir daca de scurta durata. "Revolutia s-a transformat intr-o cripto-lovitura de stat", adauga autorul.

Probabil ca nicio revolutie nu este asa cum pare, insa cea din Romania este in mod special invaluita in mister. Deoarece, in momentul discursului sustinut de Ceausescu din balconul cladirii Comitetului Central, ea s-a transformat de fapt in doua revolutii - una desfasurata public, pe strazi, iar cealalta constand intr-o batalie crancena pentru putere, dusa de elite in spatele cortinei.

Acest lucru s-a putut observa in 26 decembrie, cand, la sediul televiziunii nationale, controlata de Frontul Salvarii Nationale, exista un amestec ciudat de revolutionari: alaturi de poeti, studenti si dizidenti se aflau oficiali guvernamentali aparent ridicati impotriva fostului regim.