Vocea jurnalistului si activistului pentru drepturile omului Monica Lovinescu in transmisiunile sale radio de la Paris, din deceniile de dupa razboi, a devenit sinonima cu libertatea si a fost o ancora de salvare pentru ascultatorii de dupa Cortina de fier, scrie publicatia britanica The Times monitorizata de Mediafax.

Acesta este unul dintre motivele pentru care a fost batuta crunt la ordinele autoritatilor comuniste de la Bucuresti si, ca un act de razbunare, mama sa batrana a fost trimisa in inchisoare, unde a si murit.

Monica Lovinescu s-a nascut in 1923, la Bucuresti, fiind fiica criticului literar Eugen Lovinescu si a Ecaterinei Balacioiu. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti in 1946 si apoi a plecat la Paris, in 1947, cu o bursa oferita de guvernul francez.

Dupa ce Romania a fost declarata o republica populara si s-a instaurat Cortina de fier, Lovinescu a primit azil politic in Franta.

Publicatia britanica se opreste asupra situatiei disidentilor anti-comunisti in Franta, unde simpatiile fata de comunism erau destul de greu de zdruncinat si, uneori, chiar imposibil. Ca jurnalist si critic literar ce supravietuia doar prin cuvantul scris, Monica Lovinescu nu a putut anticipa climatul cu care s-au confruntat romanii in exil in Franta de dupa razboi.

 In memoriile sale, Lovinescu a scris: "Intelectualii francezi nu numai ca au devenit de stanga, dar erau deja "sovietizati" mintal. Orice incercare de a le deschide ochii acestor intelectuali pentru a-i face mai receptivi fata de angajamentul colegilor lor din Europa de Est a fost catalogat drept «fascism» imediat ce acestia s-au declarat anti-comunisti".

Astfel de diferente au fost o sursa de conflict pentru inimile si mintile francezilor, chiar si dupa evenimentele din Ungaria, in 1956, Cehoslovacia, in 1968, si de la Gdansk, in 1981. Chiar si dupa caderea zidului Berlinului, in 1989, exilatii est-europeni au fost in continuare catalogati drept "anti-comunisti viscerali", o acuzatie prin care se intentiona reducerea lor la tacere prin izolare.

Lovinescu nu s-a dat batuta, spune The Times. A devenit traducator liber profesionist, publicand in tara sa adoptiva multe romane romanesti, inclusiv bestseller-ul lui Virgil Gheorghiu, "Ora 25". Traducerea a fost adaptata pentru marele ecran in filmul cu acelasi titlu, din 1967, regizat de Carlo Ponti, cu Anthony Quinn si Michael Redgrave.

Lovinescu a mai fost si un agent literar neoficial pentru prietenul ei, Eugen Ionesco, a carui piesa, "Cantareata cheala", a recomandat-o regizorului avangardist Nicolas Bataille. Desi a fost unul dintre producatorii piesei, Lovinescu a insistat ca a avut o contributie "neimportanta" la construirea reputatiei lui Ionesco. Flerul sau a fost rasplatit curand, scriitorul roman fiind aplaudat de critici precum André Breton, Raymond Queneau si Albert Camus, iar teatrul absurdului castigand recunoastere.

Lovinescu a ramas devotata cercului de romani exilati, care ii includea pe Mircea Eliade si Emil Cioran, insa a decis sa se dedice mai mult radioului si jurnalismului. A scris numeroase articole pentru multe publicatii culturale si politice: East Europe, Kontinent, Preuves, L’Alternative, Les Cahiers de L’Est, Témoignages si La France Catholique, Luceafarul, Caiete de Dor, Fiinta Romaneasca, Ehos, Contrapunct, Dialog si Agora.

Transmisiile radio realizate de Monica Lovinescu au avut un mai mare impact international, mai ales in Romania, atat pentru critica literara cat si pentru analiza politica. A lucrat pentru Radiodifuziunea Franceza si Radio Romania Libera.

Vocea ei a devenit sinonima cu libertatea pentru cei carora le lipseau puncte de vedere alternative, prin seriile "Teze si antiteze" si "Cultura romana actuala", mai scrie The Times.

Activitatea jurnalistica a lui Lovinescu a atras inevitabil atentia regimului de la Bucuresti, intr-un moment in care in tara natala orice forma de razvratire era redusa brutal la tacere. In 1958, mama Monicai Lovinescu, in varsta de 71 de ani, a fost arestata, apartamentul sau din Bucuresti a fost perchezitionat, iar documentele si cartile sale, arse. Mama sa a primit 18 ani de inchisoare, unde a si murit, la doi ani de la inceperea detentiei.

In anii '70 - '80, regimul de la Bucuresti a devenit si mai brutal cu exilatii. Patru dintre colegii lui Lovinescu de la Radio Romania Libera au fost ucisi sau au murit in conditii suspecte, alti romani au primit scrisori cu bombe. Potrivit generalului Ion Pacepa, sef adjunct al Serviciului de Informatii Externe, Ceausescu a dat instructiuni ca "Monica Lovinescu sa fie redusa la tacere, dar nu ucisa", pentru a se evita eventuale anchete jenante pe care le-ar fi putut efectua francezii sau americanii. "Vreau sa devina un cadavru viu", ar fi spus Ceausescu.

In 1977, Lovinescu a fost atacata de niste barbati angajati de serviciile secrete romane, a scapat cu viata, insa grav ranita la cap. Dupa ce a iesit din coma, s-a aliat cu un grup de prieteni romani, precum fiica lui Ionesco, Marie-France Ionesco, Sanda Stolojan si filozoful Michel Foucault pentru a expune atrocitatile lui Ceausescu.

Lovinescu i-a supravietuit lui Ceausescu, executat in 1989, si zece ani mai tarziu, a primit, in semn de recunoastere a contributiei sale la viata culturala si politica romana, Ordinul Steaua Romaniei.

Lovinescu a fost casatorita cu Virgil Ierunca, jurnalist, critic literar si analist politic, decedat in 2006. Cuplul nu a avut copii.

Monica Lovinescu a murit pe 20 aprilie 2008, la varsta de 84 de ani, la spitalul Charles Richet din Val d'Oise, situat la 15 km nord de Paris.