Media europeană a despăgubirilor plătite familiilor victimelor accidentelor rutiere nu depăşeşte 15.000 de euro, dar în România au existat şi cazuri în care judecătorii au acordat compensaţii de 1.000.000 de euro. Cum ajung magistraţii la asemenea decizii? Se ascunde şi altceva în spatele mărinimiei lor? Câţi bani ajung cu adevărat la familii?
În domeniul despăgubirilor acordate victimelor accidentelor de circulaţie sau rudelor acestora s-au pronunţat recent câteva sentinţe care arată nu doar dezordinea care domneşte în acest moment în practica judecătorească dar ridică şi suspiciuni asupra onestităţii unor magistraţi şi avocaţi. Astfel, în condiţiile în care media despăgubirilor morale acordate de judecători în România este de 20.000 de euro, există situaţii în care acestea depăşesc chiar şi un milion de euro. Potrivit legii, limita superioară a sumei care se poate plăti în domeniu a ajuns anul acesta la 5 milioane de euro, dublu faţă de 2010. Concomitent, pe această piaţă a obţinerii de despăgubiri de la firmele de asigurare au apărut tot mai multe cabinete de avocatură care s-au specializat pe astfel de cazuri. S-a ajuns ca, în prezent, avocaţii să ducă o adevărată vânătoare de victime ale evenimentelor rutiere cu scopul de a obţine despăgubiri cât mai mari de la firmele de asigurare. Evident, doar după ce se asigură că vor încasa comisioane substanţiale.
1.000.000 de dolari pentru un adult
Un dosar ieşit din comun a fost cel deschis în urma morţii lui Daniel Gabor, un bărbat de 40 de ani, din comuna nemţeană Tămăşeni, care în august 2010 a fost călcat de un autoturism în timp ce dormea într-o anexă a casei sale. Conducătorul auto, beat fiind, după cum au arătat ulterior cercetările poliţiei, a pierdut controlul volanului, a dărâmat gardul şi a intrat exact în şopronul în care se afla Daniel Gabor. Bărbatul a murit pe loc, strivit. Şoferul a fost arestat preventiv, iar avocatul ieşean Liviu Filip a intrat pe fir. S-ar putea spune că acest avocat este deschizător de drumuri în domeniul solicitării de sume uriaşe pentru despăgubiri morale din accidente rutiere. „Avocaţii nu se implică decât în cazurile mari, cele cu impact social, adică atunci când vorbim despre moartea tatălui şi rămân doi, trei copii minori, când accidentul a avut loc pe trecerea de pietoni, când victima e lăsată fără mâini sau fără picioare. Cazuri în care judecătorul poate fi uşor impresionat şi se pot scoate sume mari de bani ca despăgubiri“, ne-a explicat un jurist modul în care începe goana după victime şi bani mulţi. Sursa noastră nu vrea să i se dezvăluie numele, având în vedere că în oraşul de provincie unde pledează a primit de mai multe ori ameninţări de la rudele celor cărora le-a stricat aranjamentele din instanţă.
În cazul de la Tămăşeni, avocatul Filip a avut succes. Judecătoria Roman a acordat pentru trei membri ai familiei Gabor despăgubiri de un milion de dolari, o sumă de câteva ori mai mare chiar şi decât media compensaţiilor băneşti plătite în Europa. „Ulterior, judecătorul a ieşit la pensie. Eu bănuiesc că există infiltraţii mari în poliţie, la procurori, la judecători, pentru cazurile astea. Şi dovadă că interesul e mare stă tocmai în faptul că pe alt tip de asigurări, la malpraxis, de exemplu, care apar mai greu, nu e mafia asta”, susţine juristul.
50.000 de euro pentru doi minori
Dovadă că nu gravitatea şi urmările unei tragedii sunt cele care determină cuantumul despăgubirilor stau numeroase alte dosare cu efecte cel puţin la fel de tragice ca şi în cazul de la Tămăşeni care nu i-au îmbogăţit pe rudele victimelor. Spre exemplu, iată ce s-a întâmplat într-un dosar din martie 2011. Doi tineri, de 14 şi 16 ani, se jucau pe trotuar, în Buhuşi. Un şofer cu carnet de numai o lună şi maşină abia cumpărată, vrea să facă o depăşire exact în dreptul celor doi. Scapă însă controlul volanului, urcă pe trotuar, îi izbeşte pe minori, trece printr-un gard şi se opreşte în casa familiei unuia dintre copii. Dosarul e preluat de acelaşi avocat Liviu Filip, care a cerut în prima instanţă despăgubiri morale de aproximativ 2 milioane de euro, banii care ar fi trebuit să acopere traumele părinţilor, concubinilor acestora, fraţilor, surorilor, unchilor şi bunicilor minorilor. În total, 10 părţi civile. Dar până la urmă, în acest caz, Judecătoria Buhuşi a acceptat despăgubiri de numai 50.000 de euro în numele celor doi minori decedaţi, spre revolta rudelor îndreptată atât împotriva instan-ţelor, cât şi a avocatului care i-a reprezentat. „Avocatul ne-a pus comision 30%”, s-a plâns Maria Solescu, mama unuia dintre cei doi copii. „Ăla cu accidentul a scăpat, avocatul e mai interesat de vrăjeala cu asigurările, el se bate să scoată bani de la asigurări”, ne-a declarat aceasta. Familiile au susţinut că avocatul le-a fost recomandat de poliţiştii rutieri din Bacău. „Ce-ţi dă poliţia, salvarea şi tribunalul, mai bine te laşi păgubaş”, e concluzia unui an de perindări prin justiţie a rudelor victimelor din orăşelul băcăuan.
continuare în pagina 2
600.000 de euro pentru şoferiţa vinovată
În 2009, la Iaşi un alt caz, o altă decizie ciudată. O şoferiţă a provocat un accident în care au murit ea, soţul şi fiul celor doi. Fiica şi nepoţii femeii au primit despăgubiri de 600.000 de euro, pe care a trebuit să le plătească societatea Omniasig. Şoferiţa a fostă găsită vinovată pentru incident, deoarece a intrat într-o depăşire imprundentă. Cu toate acestea, judecătorii au considerat că rudele sale au suferit o traumă care trebuie compensată cu mulţi bani. Fiica – pentru că a rămas singură pe lume, iar nepoţii – pentru că se aflau în maşină în momentul dezastrului.
Ana, în schimb, o femeie fără prea mulţi bani şi relaţii din judeţul Bacău, nici măcar nu a mai apucat să ajungă în instanţă. Asta deşi soţul i-a murit într-un accident rutier, a dat o maşină peste el pe trecerea de pietoni. „Şoferul a scăpat fără pedeapsă, eu nu am primit nici un fel de despăgubire. Asta deşi n-aveam bani, că abia mi-am îngropat soţul”. Ana a remarcat cu surprindere că martorii evenimentului s-au retras din dosar. Deşi a reclamat multe nereguli, nu s-a rezolvat nimic pentru ea. „Am scris şi la Guvern, la Bucureşti, nu am primit nici un răspuns”.
„Stau cu contractul la capul mortului”
De haosul care domneşte în acest domeniu încearcă să profite vânătorii de victime ale accidentelor rutiere. Unul dintre cei mai versaţi avocaţi, Liviu Filip, ne spune cum îşi racolează clienţii.
„Administratorul morgii din Bacău mi-a fost student şi când a văzut că familia nu are bani să-şi îngroape copiii, întâmplător m-a chemat pe mine. Întâi au luat banii, i-a înmormântat şi după aia au spus, mergem la proces cu dumneavoastră”, recunoaşte Liviu Filip. Secretul succesului său stă în felul cum îşi face pledoaria în instanţă. „Când vii acasă, după 30 de ani de căsnicie, obişnuit să te aştepte cineva cu o mâncare, cu o vorbă bună, când intri în casă şi găseşti scaunul gol la masă, care e impactul?”, sună una dintre aceste pledoarii. „Mama unuia dintre copii nici nu a fost la înmormântare, a venit după trei zile. Dar ce rost avea să spun eu asta în instanţă”, a justificat Liviu Filip unele „scăpări” din aceste declamaţii în faţa judecătorilor. „Şi ei sunt oameni, au şi copii, mamă, tată, deci pot să perceapă durerea acestor familii”, a insinuat avocatul, care a negat că ar avea vreun fel de înţelegere cu magistraţii.
Pe de altă parte, Liviu Filip a recunoscut că tot mai mulţi avocaţi se specializează în acest domeniu din ce în ce mai profitabil. „În materia accidentelor rutiere, s-a creat acum o psihoză, mulţi avocaţi vin şi iau dosare. Concurenţa e tot mai puternică şi metodele nu sunt întotdeauna ortodoxe. Ştiu un poliţist din Iaşi, care a ieşit la pensie acum şi se ocupă cu asta, se duce la mort să determine familia să semneze un contract de reprezentare. Într-un alt caz, la Tansa – Iaşi, au venit două maşini cu avocaţi din Galaţi, îi alergau pe oameni prin grădină, să semneze contractul”, afirmă Liviu Filip. Ieşeanul a susţinut că el nu face aşa ceva pentru că nu are nevoie. „Eu, din 1996, predau administraţie publică la universitate şi majoritatea funcţionarilor din primării mi-au fost studenţi. Eu nu ascund nimic, că mă ocup cu asta. Faptul că îi cunosc pe mulţi, nu e vina mea”, s-a apărat avocatul. Liviu Filip a negat şi că practică acel comision de confidenţialitate. În fine, în ciuda a ceea ce ne-au declarat familiile din Buhuşi, avocatul a insistat că onorariul său este de doar aproximativ 12%.
Sentinţele neuniforme, păguboase pentru mediul de afaceri
Asigurătorii reclamă faptul că în România nu există criterii clare după care să se acorde aceşti bani. Se ajunge astfel la situaţiile în care familia unei victime abia primeşte 1.000 de lei, în timp ce altele capătă sume de o sută de ori mai mari. Deşi admit că dauna morală este greu de încadrat în nişte standarde, asigurătorii şi-ar dori o stabilitate care să le permită să-şi previzioneze afacerea pe un an întreg. „E greu să cuantifici suferinţa şi nu poţi să spui că fiecare suferă la fel. Totuşi, în ţări cu tradiţie mai mare s-a încercat şi s-au stabilit nişte reguli, un minimum şi un maximum între care se jonglează”, a precizat Daniela Grigore, director executiv operaţiuni în cadrul Allianz Ţiriac Asigurări. Una dintre aceste ţări este Spania, unde există în lege un tabel detaliat cu limitele despăgubirilor pentru deces şi vătămare corporală, potrivit conducerii Allianz Ţiriac.
Daniela Grigore crede că în contul daunelor morale, rudele victimelor din România cer de fapt bani pentru nişte cheltuieli pe care nu le pot justifica cu acte. „Pierderile materiale trebuie demonstrate cu acte. Afară, treaba e un pic mai relaxată. Am avut un caz în Belgia, unde am plătit inclusiv modificări constructive ale locuinţei, pentru că persoana a paralizat şi vroia lift. În România, o instanţă ar accepta mai greu aşa ceva. Sau tratamentul la psiholog. Şi atunci probabil că oamenii includ ca daună morală tot ce nu pot cere pe pierderi materiale”, a menţionat directorul Allianz.
continuare în pagina 3
10 milioane de euro, blocate pe trei ani
Dar cea mai mare nemulţumire a asigurătorilor, care şi-ar dori o schimbare a legislaţiei, vine dintr-o prevedere a actualelor legi ale asigurărilor care obligă o societate de profil să blocheze în contabilitate bani şi bunuri care să acopere despăgubirea cerută de părţi. „Noi suntem obligaţi să creăm rezerve de bani la nivelul pretenţiilor cerute în proces. Iar o altă normă spune că trebuie să ai şi active care să acopere acele rezerve. Şi dacă tu ai două cazuri în care avocaţii se duc direct la limita maximă, de 5 milioane de euro, practic îţi blochezi 10 milioane de euro pentru doi, trei ani cât durează procesul. Iar la final, tu plăteşti numai 150.000 sau 300.000 de euro”, ne-a explicat directorul operaţiuni al Allianz Ţiriac.
„Suntem la început, nu avem experienţă”
Reprezentanţii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, organismul arbitru în domeniu, afirmă că România nu are încă o experienţă suficientă pentru a se putea stabili criterii clare pentru despăgubirile morale. „O comisie a asiguratorilor, la care am participat şi noi, a realizat un ghid cu valori ale despăgubirilor morale ce va putea fi folosit la rezolvarea dosarelor pe cale amiabilă. Dar acesta e orientativ, nu-l putem impune instanţelor, iar noi avem deocamdată o experienţă destul de mică ca să putem elabora o legislaţie pe tema asta”, a menţionat Mona Cucu, director RCA în cadrul Comisiei. Ea le recomandă societăţilor de asigurări să încerce cât mai des înţelegerea amiabilă cu părţile vătămate, pentru a nu se mai ajunge în instanţă. „În prezent, doar aproximativ 50% din dosare se rezolvă aşa, dar numai de doi ani despăgubirile au început să aibă o creştere spectaculoasă. Limitele de despăgubire au evoluat şi am ajuns şi noi la un nivel european”, a încheiat Mona Cucu.
CSM: „Nu ne băgăm”
Nimeni nu îl poate opri pe un judecător să decidă valoarea despăgubirilor după cum consideră de cuviinţă, reiese dintr-un răspuns al Consiliului Superior al Magistraturii. „Soluţionarea aspectelor sesizate este circumscrisă activităţii de judecată, interpretarea legii fiind atributul exclusiv al instanţei de judecată. Prin urmare, problemele ridicate nu pot fi soluţionate decât în cadrul procesual”, se arată într-o adresă a CSM către redacţia noastră. Prin urmare, problema diferenţelor mari între sentinţele judecătorilor români va rămâne încă o vreme o problemă nerezolvată.
Date statistice România
60.000.000 euro au fost acordate anul trecut ca despăgubiri pentru vătămare corporală şi deces în accidente rutiere.
1.000.000 euro este cea mai mare despăgubire acordată în România, pentru familiile a două fetiţe din Piteşti, lovite în timp ce se jucau.
4.104 dosare în care s-au cerut despăgubiri pentru vătămare corporală şi deces s-au aflat anul trecut pe masa judecătorilor.
20.000 euro este media despăgubirilor morale acordate de instanţele din România.
Sursa: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
Date statistice Europa
15.000 euro primesc, în medie, soţul, soţia sau copiii de pe urma unei persoane decedate într-un accident rutier în Austria.
10.000 euro, ca despăgubiri, i se acordă unui soţ, soţi sau copil dacă o persoană a murit după ce a fost lovită de o maşină în Belgia.
7.000 euro este media despăgubirilor acordate în Ungaria pentru accidente rutiere.
Sursa: Ghidul despăgubirilor, întocmit de asigurători şi CSA
