Spiritele s-au încins târziu în seara de luni, a patra zi de proteste în Capitală. Scandările manifestanţilor paşnici, dar zgomotoşi, au avut destinatari multipli: Traian Băsescu, Guvernul, întreaga clasă politică, primarii de sector, primarul general, jandarmii. Mulţimea pestriţă - tineri, pensionari, studenţi, ultraşi, nemulţumiţi de măsurile de austeritate, de taxa auto, de posibila exploatare de la Roşia Montană, sau pur şi simplu de prezenţa jandarmilor, au scandat lozinci din toţi rărunchii şi au cerut „Libertate" - deşi niciunul nu păreau să-i ducă lipsa.

După distrugerile şi violenţele de duminică seara, jandarmii au schimbat luni tactica. Au pus filtre pe bulevardele şi străduţele din centru şi i-au controlat pe cei care li se păreau suspecţi. La câte un colţ de stradă, câte un tânăr era pus la pământ, controlat şi băgat în dubă. Jandarmii au confiscat lanţuri, pungi cu pietre, cuţite şi au reţinut zeci de persoane. Celor veniţi doar pentru lupta cu forţele de ordine le-au fost dejucate planurile. Era aproape de ora 11 noaptea şi grupuri mici începuseră deja să se desprindă din masa de 1.500 de protestatari de la Universitate şi să se îndrepte spre casă. Dar nu aveau toţi chef să meargă acasă. Pentru cei veniţi cu un singur scop - bătaia cu jandarmii - frustrarea era mare. Un grup de tineri a preluat controlul scandărilor din zona fântânii. Ca la un semn, lozinci îndreptate până atunci împotriva lui Traian Băsescu, a Guvernului şi a măsurilor de austeritate, s-au transformat în scandări numai împotriva jandarmilor poziţionaţi spre Arhitectură. Un grup de aproximativ 100 de tineri cu fulare legate la faţă au început să sară şi să urle „Cine nu sare, ori e gabor, ori e prost de moare" şi, bineînţeles, preferata „Asasin! Gabor asasin!". Jandarmii au dat semne de nelinişte şi s-au repoziţionat, gata să intervină la orice semn al escaladării situaţiei.

„Hai la Unirii!"

Suflul mâniei tinerilor care păreau veniţi direct de pe stadion i-a cuprins şi pe mulţi din jur. Câţiva, urcaţi pe o tonetă de lângă fântână, au început să bată cu picioarele în acoperişul de tablă. Zgomotul continuu şi asurzitor a încins sângele tinerilor puşi pe fapte mari. Neavând spaţiul potrivit de manifestare, grupul revoltaţilor galerişti a pornit spre pasajul metroului de la Universitate, însoţiţi de strigătul „Hai la Unirii!". Din ce în ce mai aprinşi, tinerii au pornit hotărâţi spre Unirii, împărtăşindu-şi, din priviri şi din vorbe, dezamăgirea că e aproape 12 noaptea şi n-a avut loc mult dorita confruntare cu jandarmii. Îmbărbătându-se unul pe altul, au început să alerge spre jandarmii poziţionaţi la Unirii şi pe partea cealaltă a bulevardului Brătianu, grupuri răzleţe intrând şi pe carosabil. Deodată, în început să alerge panicaţi, înapoi spre Universitate, fugăriţi de jandarmi care veneau dinspre Unirii. Câţiva s-au răsfirat pe străzile centrului vechi şi în jur de 100 au fost prinşi şi flancaţi de jandarmi lângă zidurile clădilor de vizavi de magazinul Cocor. Imediat, circulaţia a fost oprită între Piaţa Unirii şi Universitate şi numărul jandarmilor din zonă s-a dublat în numai câteva minute.

„Lângă mine a răsărit ca din pământ o ceată de scutieri"

Augustus Costache, de 41 ani, fost jurnalist, n-avea habar de turnura pe care o luaseră lucrurile la Universitate şi de valul de tineri care se îndrepta spre Unirii. Trecuse cu ceva timp în urmă pe la manifestaţii şi acum se oprise la o patiserie de pe Brătianu, în apropiere de strada Gabroveni. S-a trezit brusc înconjurat de tineri care fugeau de jandarmi şi care au fost prinşi chiar în faţa magazinului de patiserie de unde Augustus se pregătea să-şi cumpere pateuri. S-a întors mirat şi a încercat să le spună jandarmilor că se află acolo, în mijlocul acelor tineri, din motive care n-au nicio legătură cu protestele, ci doar cu nişte pateuri calde.

„Tocmai mă aşezasem la coadă la un cunoscut chioşc non-stop de cornuleţe şi pizza, vizavi de magazinul Cocor din centrul Bucureştiului, cu gândul ca apoi să mă îndrept spre domiciliu, când în jurul oamenilor de lângă mine a răsărit ca din pământ o ceată de scutieri. Jandarmii au alergat câţiva paşi după cei care au rupt-o la fugă instinctiv sau poate simţindu-se cu vreo muscă pe căciulă, apoi, în câteva secunde, au format un larg cordon în jurul celor care au stat calmi pe loc. Ne-au ordonat să ne aliniem lângă zidul clădirii şi au urmat câteva minute în care ei au stat nemişcaţi, tăcuţi, în jurul nostru. Mi-am închipuit, probabil la fel ca şi ceilalţi, că ne vor verifica buletinele, ne vor buzunări să vadă dacă n-avem arme şi ne vor lăsa în pace", povesteşte Augustus Costache.

continuare în pagina 2