Milioane de animale au luptat de-a lungul timpului alături de armată. Din vremea lui Alexandru cel Mare, când se foloseau elefanţi pentru a-i intimida şi zdrobi pe duşmani, până în zilele noastre, când s-au dresat delfini pentru a detecta duşmanii, animalele au fost utilizate ca armă, ca vehicul, ca echipă de salvare sau pentru a comunica, relatează cotidianul spaniol El Mundo, preluat de Agerpres.
În războaie s-ar putea distinge două modalităţi de folosire a animalelor: în slujba soldaţilor şi ca armă. În categoria celor aflaţi în slujba soldaţilor intră câinii dotaţi cu truse de prim ajutor, măgarii care transportă materiale de război şi de primă necesitate, porumbeii purtători de mesaje, şobolanii care detectează mine antipersoană, caii de asalt şi animalele pentru hrana batalionului. La celălalt capăt se situează utilizarea animalelor ca armă.
ŞERPI BOA PROIECTILE
O echipă de specialişti în reptile a găsit recent în Sicilia o specie de Boa despre care se credea că dispăruse de pe insulă, Boa de nisip (Eryx jaculus). Boa de nisip nu este, totuşi, o specie endemică, ci a fost introdusă de greci.
În anul 405 î.Hr., grecii au utilizat acest şarpe ca armă pentru a coloniza insula. Din ambarcaţiunile lor, aruncau aceşti şerpi ca pe nişte proiectile împotriva flotei duşmane. Boa sicilian nu este veninos, dar cu el încercau să creeze derută pentru a aborda cu mai multă uşurinţă ambarcaţiunile adversarilor. O scenă în care nimeni nu îşi dorea să fie şi cu atât mai puţin acei şerpi.
DELFINI ŞI LEI DE MARE SOLDAŢI
Din 1963, Guvernul SUA derulează un program de dresare a delfinilor şi leilor de mare pentru a fi folosiţi în războaie. Profitând de inteligenţa acestor animale, marina militară americană a folosit mamiferele încă din timpul războiului din Vietnam, pentru a detecta submarine sau vânători submarini duşmani, pentru a recupera explozivi şi, se spune, chiar cu rol de kamikaze.
Acest din urmă rol a fost negat în repetate rânduri de Pentagon, care a nuanţat că animalele plasau artefactele şi se îndepărtau de zona respectivă. Cu sau fără kamikaze, programul cu mamifere marine este o realitate care suscită dezbateri. Dronele vor înlocui treptat funcţia pe care o îndeplinesc în prezent unele animale, de exemplu, pentru a detecta duşmani sau explozivi.
CÂINI EXPLOZIVI
În cel de-al Doilea Război Mondial, sovieticii s-au gândit să dreseze câini pentru a-i face să explodeze sub tancurile germane. Părea ceva simplu şi eficient.
Sovieticii au dresat câinii aşa cum se antrenează aceste animale pentru a executa un anumit ordin, cu premii. Au reuşit să-i facă pe câini să înţeleagă că sub tancurile duşmane era mâncarea lor. Pentru a le acutiza instinctul, lăsau zile întregi animalele fără hrană, pentru ca în momentul luptei să meargă cât se poate de repede la tancurile germane. Câinii aveau asupra lor explozivi, în ideea ca, în momentul în care ajung sub tancurile germane, să explodeze.
Totuşi, în dezordinea şi zgomotul războiului, câinii nu se îndreptau totdeauna spre tancurile duşmane şi, uneori, confundau vehiculele stăpânilor lor cu cele ale germanilor şi căutau mâncare sub ele, făcându-i pe sovietici să simtă pe propria piele crunta idee.
Germanii foloseau câinii ca paznici în lagărele de concentrare, pentru ca prizonierilor să le fie teamă şi de câini. Animalele nu şovăiau când trebuiau să atace. De fapt, câinii erau înfometaţi timp de câteva zile pentru a deveni şi mai voraci.
Şi Statele Unite ale Americii au folosit câini de luptă. În Afganistan, unul dintre ei, echipat cu GPS, ar fi fost capturat de forţele talibane, care au difuzat o înregistrare video cu acel câine, numit “Colonel”.
CĂMILE ŞI MĂGARI KAMIKAZE
În războiul din Afganistan, soldaţii coaliţiei internaţionale trebuiau să se teamă nu numai de talibani, ci şi de cămile. Pe lângă faptul că sunt animale de transport incredibile şi un vehicul neobosit, cămilele au fost transformate de talibani în kamikaze. Un destin fatidic pentru acest animal, care era încărcat cu explozivi şi trimis pe frontul de luptă.
Există informaţii şi despre folosirea unui măgar. Acesta nu era singur, ci ducea în spate un kamikaze, care, când şi-a detonat încărcătura, a ucis 3 soldaţi ai NATO şi un interpret afgan.
Aceeaşi metodă a fost folosită şi în Columbia de către gherila columbiană FARC (Forţele Armate Revoluţionare din Columbia). La 14 martie 1996, José Joaquín Medina Posada a montat explozivi pe un măgar şi l-a trimis în faţa unei secţii de poliţie. S-a produs o explozie, prin acţionare de la distanţă.
ŞOIMI ÎMPOTRIVA PORUMBEILOR MESAGERI
În primul Război Mondial, porumbeii mesageri zburau dintr-o parte în alta purtând informaţii cruciale despre duşman. Acest dans al păsărilor permitea o comunicare sigură, pentru că porumbeii erau greu de interceptat în plin zbor.
Britanicii au căutat modalitatea de a-i intercepta şi au antrenat un grup de şoimi pentru a prinde în aer aceşti porumbei mesageri ai duşmanului. Aşa cum astăzi în aeroporturi şoimii împiedică pescăruşii sau alte păsări să zboare deasupra pistei, acei şoimi dresaţi reuşeau în unele cazuri să prindă câte un porumbel în plin zbor, evitând ca informaţia să ajungă la destinaţie.
PUI PENTRU OTRĂVIREA FÂNTÂNILOR
Pentru a lăsa duşmanul fără apă, este suficient să se arunce în fântână un animal mort şi să se aştepte ca bacteriile să facă restul. O astfel de situaţie a fost denunţată în 2004 de locuitorii din satul palestinian Hirbat Atwana. Potrivit localnicilor, coloniştii evrei din Hebron au aruncat pui morţi în fântâni în intenţia de a le contamina apa. Răspunzând acuzaţiilor, evreii au afirmat că localnicii contaminaseră apele pentru a înteţi conflictul şi a face ca poliţia să reacţioneze.
Cineastul spaniol Fernando León de Aranoa a prezentat o astfel de practică în Bosnia anului 1995, în ultimul său film, “A Perfect Day”. Filmul, bazat pe un roman de Paula Farias, arată cum un grup de voluntari umanitari încearcă să scoată un cadavru dintr-o fântână aflată într-o zonă de conflict, pentru a evita ca starea de putrefacţie a corpului să conducă la contaminarea apei.
