Și în perioada interbelică erau la modă concursurile pentru desemnarea celei mai frumoase fete de la malul mării. Presa din Constanța promova la rândul ei acest eveniment la care luau parte şi reprezentanţii administraţiei, în calitate de membri ai juriului. Dacă îndeplineau condiţiile cerute de către organizatori, tinerele constănţence se puteau înscrie în concurs. Visul tuturor era să obţină titlul de miss tocmai peste Ocean sau în ţara lui Voltaire, acolo unde se întreceau în calităţi frumoasele lumii.
America, Paris…
“La originea concursurilor Miss Univers a stat concursul de frumuseţe organizat în vara anului 1920, în SUA, repetat anual, din ce în ce mai bine organizat, până în 1932, când criza economică i-a pus capăt. Revista “Realitatea ilustrată” a preluat ideea acestor concursuri de frumuseţe feminină şi a început o campanie menită să asigure prezenţa reprezentantelor noastre la concursul din SUA sau la cele similare, care se organizau la Paris”, menţionează consilierul superior în cadrul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale, dr. Constantin Cheramidoglu. “Pentru necunoscători, concursurile de frumuseţe par a fi o găselniţă a lumii moderne, o afacere a televiziunilor sau revistelor glamour. Desigur, idealul de frumuseţe feminină a fost cultivat încă de pe vremea anticilor, după cum putem vedea în marile muzee ale lumii, dar concursuri aşa cum le ştim noi acum au mai existat în urmă cu un secol”, completează dr. Cheramidoglu. Adolescentele de la malul mării răsfoiau ziarele şi revistele vremii în căutarea anunţurilor legate de organizarea pe plan local a concursurilor de miss. Câştigătoarea pleca apoi în ţară pentru concursul naţional de miss. Căutate erau şi concursurile internaţionale care aveau să aducă faimă şi notorietate.
Frumuseţile autohtone, la defilare pe podium
“Noi ne vom strădui să alegem un tip reprezentativ al frumuseţii româneşti, fie frumuseţea bănăţeană, cu trăsături romane accentuate, fie frumuseţea basarabeană, în care se resimte influenţa slavă, fie olteanca, cu trăsături dacice. Pe aceasta o vom trimite la Galveston, să se măsoare şi cu domnişoara Simona, aleasa Ungariei, şi cu celelalte frumuseţi reprezentative ale diferitelor ţări. Fiecare româncă, ştiindu-se frumoasă, va înţelege că este datoria ei să se prezinte la concursul de frumuseţe al «Realităţii ilustrate», pentru ca în lupta de la Galveston să afirme întâietatea României”, scria odinioară un ziar constănţean.
În alt articol din ziarul local “Marea noastră”, publicat pe 8 martie 1929, cu titlul “Cine e miss Constanţa?”, se scria: “În sala cinematografului Regal a avut loc, duminica tecută, concursul pentru alegerea celor mai frumoase fete din localitate, în vederea proclamării celei mai frumoase care va fi miss Constanţa. Zeci de concurente s-au prezentat juriului (… ). Prin eliminare şi comparaţie au fost proclamate ca fiind cele trei frumoase ale oraşului nostru concurentele Constanţa Bălan, de 19 ani, din strada Olteni din Constanţa, Silvia Rădulescu, de 19 ani, din strada Eternităţii nr. 5 şi Elena Mavrodin, de 16 ani, din Medgidia. Acest concurs organizat de «Realitatea ilustrată» a avut toată seriozitatea ce se cere unor astfel de concursuri”.
Care era idealul feminin?
Juriul unor astfel de concursuri era format din magistraţi, profesori, pictori şi chiar primarul urbei evalua. Pentru a participa, concurentele aveau de trecut cu bine peste câteva condiţii: fetele să se încadreze între 16 şi 30 de ani, să nu fie căsătorite, să trăiască la părinţi sau din muncă cinstită, să aibă o purtare perfect morală. Nu sunt admise artistele, dansatoarele de varietăţi sau de baluri, domnişoarele care au jucat în film de cinema şi nici manechinele. Candidatele trimiteau câte o fotografie pe adresa redacţiei revistei regionale “Realitatea ilustrată”, fotografiile fiind însoţite de următoarele date personale: nume şi prenume, adresa, vârsta, profesia, înălţimea, măsura taliei, greutatea şi culoarea părului. De regulă, câştigătoarea concursului local era anunţată la Balul zânelor, organizat la sala Elpis, viitorul Teatrul de Păpuşi din Constanţa.
Premii consistente
Existau şi recompense pentru alesele concursurilor de peste hotare. “Concurentele ce vor avea şansa să fie alese vor pleca pe cheltuiala organizatorilor concursului, la Chicago, şi vor avea acolo întreţinere princiară, distracţiuni şi îmbrăcăminte. Pe lângă această călătorie dus-întors până în America, se acordă celei care va fi aleasa, Regina expoziţiei, un premiu de 5.000 de dolari, iar primei doamne de onoare – 3.000 de dolari”, se mai semnala în presa de atunci.
