Nu numai ţigaretele sunt nocive, ci şi deşeurile lor (mucurile) sunt nocive pentru floră şi faună. În fiecare an sunt aruncate în natură 72 de miliarde (dintre care 2,9 miliarde în România) de mucuri de ţigară. Aceste deşeuri, aruncate oriunde, nu sunt biodegradabile. Ele sunt constituite din fibre artificiale de acetat de celuloză, impregnate cu substanţele toxice din fumul de ţigară, nicotină şi produşii de degradare ai ingredientelor adăugate tutunului la prelucrare (ca acroleina, cianura de hidrogen, amoniac, hidrocarburi cancerigene etc.).
Este bine cunoscut efectul nefast al fumului de ţigară asupra fumătorilor şi celor din anturaj: 6 milioane de persoane mor în fiecare an. Fumatul este prima cauză de deces evitabil din lume. El este cauza a 25 de patologii cunoscute. Un fumător din doi moare înaintea atingerii vârstei de 65 de ani, mult inferioară speranţei de viaţă.
Fumul rezultat prin arderea tutunului prelucrat conţine peste 4.200 de substanţe toxice, dintre care 50 sunt cancerigene. Fumătorii prezintă un risc major de atac cardiac, AVC, bronho-pneumopatie cronică obstructivă, emfizem şi cancer (cu deosebire la plămâni, laringe şi pancreas).
Fumul ţigaretelor aprinse nu este singurul pericol pentru sănătate, ci şi reziduul numit obişnuit muc de ţigară.
În anii 1950 li s-au adăugat ţigaretelor filtre cu scopul reducerii nivelului gudronului şi nicotinei. Mesajul fabricanţilor de ţigarete era că ţigaretele cu filtru sunt mai puţin periculoase pentru sănătate, fapt care s-a dovedit a fi fals. Fumătorii şi-au schimbat modul de a fuma, inspirând mai profund şi mai frecvent. În plus, filtrele artificiale din acetat de celuloză sunt periculoase pentru sănătate; fragmente din fibre pot fi inhalate şi au fost găsite în plămânii persoanelor suferind de cancer pulmonar.
Filtrele din acetat de celuloză nu sunt biodegradabile. Au o durată de 5-20 de ani.
Substanţele toxice produse prin combustia tutunului în ţigaretă sunt parţial reţinute în filtru, restul intră în plămâni.
Tutunului, înainte de prelucrare, i se adaugă aditivi (10-33%) precum amoniacul, care măreşte proporţia de nicotină liberă, cu scopul creşterii dependenţei de nicotină; glicerolul, ca agent umectant, care se transformă în acroleină foarte toxică (folosită ca armă chimică); oxidul de titan, ca modificator (retardant) al combustiei; propilenglicolul, umectant sau fixator de arome, şi alţi componenţi nedeclaraţi. Aceştia, împreună cu tutunul modificat genetic şi cultivat folosind îngrăşăminte (care conţin poloniu radioactiv), prin combustie, dau cei 4.800 de compuşi, mulţi foarte toxici, ca cianura de hidrogen (cu 100-400 micrograme pe ţigaretă).
În mucurile de ţigară, mici, aparent inofensive, se concentrează produşi de degradare termică prezenţi în fum. Aruncate de fumători oriunde, chiştoacele invadează oraşele unde copiii mici şi animalele domestice le pot înghiţi. Nicotina conţinută, foarte toxică, poate provoca vomă. Animalele le iau ca hrană. Înghiţirea chiştoacelor poate provoca blocarea esofagului şi împiedicarea alimentaţiei. Direct ameninţate sunt păsările din zonele urbane şi de coastă, ca şi peştii.
Un singur muc de ţigară conţine suficientă otravă pentru a omorî, după 96 de ore, 50% din peştii mici aflaţi într-un litru de apă. Cantitatea de nicotină din 200 de mucuri de ţigară este suficientă pentru a omorî o fiinţă umană. Concentraţiile mici de produse toxice provenind din chiştoace alterează apa şi solul. Ele au efecte asupra micilor crustacee, puricilor de baltă şi bacteriilor importante în lanţul alimentar.
Prin canale chiştoacele ajung în final în mări şi oceane. Ele reprezintă 40% din deşeurile din Marea Mediterană. În anul 2003, Organizaţia Maritimă Internaţională a ONU a raportat că mucurile de ţigară sunt cauza directă pentru afecţiunile multor specii de cetacee şi păsări marine.
În fiecare an sunt diseminate în natură 72 de miliarde (dintre care 2,9 miliarde în România) de mucuri de ţigară. Pentru reducerea impactului mucurilor de ţigară cu mediul, industria tutunului a propus luarea unor măsuri:
1. crearea de filtre biodegradabile, dar încercările de până acum nu au fost concludente;
2. distribuirea de scrumiere portabile şi instalarea de scrumiere permanente în oraşe. Aceasta nu dă rezultate bune întrucât majoritatea fumătorilor au reflexul aruncării deşeurilor ţigaretelor.
În SUA există municipalităţi, precum cea din San Diego, care au interzis fumatul pe plajă, ceea ce a redus numărul de mucuri de ţigară, dar fără a rezolva problema în întregime. De asemenea, pe numeroase plaje din Australia fumatul a fost interzis. Oraşul San Francisco a impus introducerea unei taxe de deşeu de 0,20 dolari pentru fiecare pachet de ţigări vândut în oraş. În Toronto, Canada, se aplică o amendă de 325 dolari pentru aruncarea de deşeuri în stradă. Se pare însă că cea mai bună soluţie pentru evitarea poluării cu mucuri de ţigară rămâne sensibilizarea fumătorilor. 
