Românul Marius i-a spus doar mamei sale că pleacă de acasă, în căutarea unui viitor mai bun – şi nimănui altcuiva, ca să nu fie luat în râs, şi să ajungă să se întoarcă fără reuşite. Pentru un pumn de euro, el a plecat din Bacău, după ce a auzit că în Spania, la Lerida, se căutau oameni pentru munca la o fermă. Potrivit ediţiei digitale de duminică a publicaţiei El Faro Digital, citată de Agerpres, aşa începe povestea unuia dintre mulţii străini care au ajuns să muncească în Ceuta, enclavă spaniolă din Maroc.
Marius lucrează în construcţii acum, alături de alţi trei români, marocani şi câţiva spanioli. După ce ferma s-a închis, românul a ajuns în Barcelona, şi a început să-şi caute de lucru. “A fost greu, pentru că nu ştiam catalana, şi abia îmi rămăseseră ceva economii, însă în cele din urmă am găsit ceva”, îşi aminteşte el. Acum vorbeşte spaniola perfect, după ce a învăţat-o uitându-se la televizor. Primeşte un salariu mediu.
“Câştig aproximativ 1.000 de euro în Spania, dar în România aş primi 300 de euro – bani cu care poţi trăi doar în prezent, însă fără să-ţi faci planuri de viitor”, mai spune românul.
Un alt român, Andrei, s-a căsătorit, şi de când i s-a născut primul copil, a început să se gândească la ce era mai bun pentru ei. A venit în Spania pentru că un cumnat i-a spus că şi-ar fi putut găsi de lucru. Aşa că şi-a adus apoi şi soţia, iar celălalt copil s-a născut în Spania. “Lumea crede că vrem acte, şi de asta facem copii. Însă e o prostie, pentru că eu aveam acte, mi-am cumpărat un apartament, şi deocamdată nu mă întorc, deşi mă gândesc la părinţii mei, care suferă că am plecat toţi de acasă”. Ştie bine că criza nu ţine cont de ţară, “însă nouă nu ne lipseşte munca, mulţumim lui Dumnezeu”, mai spune el.
Românii, portughezii şi sud-americanii sunt străinii cei mai numeroşi care lucrează în sectorul construcţiilor din Ceuta – aproximativ 45% din angajările în rândul acestor colective, consemnează sursa citată.
