Descifrată de specialişti, piesa muzicală atestă că în urmă cu 3.400 de ani existau teorii muzicale avansate şi a unei game de şapte tonuri, anterioare culturii elene, anunță Mediafax.
Dacă în prezent ar fi considerată o piesă proastă, potrivit specialiştilor, în urmă cu aproape 3.500 de ani era, poate, un hit. Reactualizată prin intermediul mijloacelor muzicale moderne, piesa este disponibilă publicului, începând de marţi, prin intermediul site-ului Open Culture, informează maxisciences.com.
În anii 1950, arheologii francezi au descoperit o serie de plăcuţe din argilă în situl sirian Ugarit. Datând din secolul al XIV-lea î.e.n., redactate în hurită, în prezent o limbă moartă, plăcuţele conţineau şi partitura unui imn vechi de 3.400 de ani, considerat de specialişti un record.
Profesorul Anne Draffkorn Kilmer, de la Universitatea din California, a lucrat mulţi ani pentru a descifra plăcuţa, alături de muzicologul belgian Marcelle Duchesne-Guillemin. Deşi mult timp s-a crezut că nu au existat o teorie şi o gamă muzicală înainte de greci, un studiu din 1963 a arătat că popoarele din Orientul vechi posedau astfel de cunoştinţe înainte de eleni. Este vorba de o gamă diatonică, cu şapte tonuri, ca cea care stă la baza muzicii occidentale.
În ceea ce priveşte piesa descoperită în Siria, dacă notele sunt vizibile, nu există în schimb simboluri ale ritmului, ceea ce lasă o mare marjă de interpretare.
Piesa este un imn dedicat lui Nikkal, soţia zeului Lunii, Yarikh, şi este acompaniată de un text, în care este vorba de o femeie care se plânge că nu poate deveni mamă.
