În Siria, puterea se împarte în familie. Mama, doi fraţi, sora, soţia, cumnatul, verii… Cu jocurile de influenţă opace şi rolurile sale, clanul al-Assad este mojarul regimului sirian. O reţetă care permite familiei să ţină în mână ţara de peste patru decenii.
După căderea Alepului, preşedintele rus, Vladimir Putin, este în centrul unui joc de putere şi moartea tragică a diplomatului său la Ankara nu l-a deturnat de la calea aleasă. La Moscova, Putin a reunit reprezentanţii Rusiei, Turciei şi Iranului pentru pregătirea propriei foi de drum pentru pacea în Siria. Un proces din care statele din Golf, Europa şi SUA sunt excluse. Săptămâna trecută, purtătorul de cuvânt al Kremlinului anunţa că „aproape toate nivelele de dialog cu SUA sunt îngheţate“. Este clar că cele trei puteri regionale care l-au susţinut la putere pe preşedintele Bashar al-Assad vor să decidă viitorul politic al Siriei.
Bashar, fiul „Vulpii“
Bashar al-Assad este fiul lui Hafez al-Assad, preşedintele amic al Moscovei, supranumit „Vulpea deşertului“, care a spulberat cu cruzime insurecţia „Fraţilor musulmani“ la Hama, în 1982. Un carnagiu cu 30.000 de morţi.
Bashar nu era succesorul desemnat, acesta fiind Bassel, fiul mai mare, un play-boy ale cărui portrete ornau zidurile din Damasc. În 1994, la 33 de ani, el a murit la volanul bolidului său pe autostrada ce ducea spre aeroportul din Damasc.
Bashar studia atunci oftalmologia la Londra, nu avea nici o pregătire politică sau militară, dar a fost invitat să-şi abandoneze sejurul pe malurile Tamisei pentru a reveni în Siria unde a fost supus unei formări militare accelerate şi, în 2000, la moartea tatălui său, după 29 de ani în fruntea statului, Bashar a moştenit puterea.
„Măcelarul“ din Damasc
Fratele său mai mic, locotenent-colonelul Maher, este omul-cheie al clanului Assad, principalul organizator al represiunii, numit „măcelarul“. A condus Garda republicană şi a patra divizie a armatei, unitate de elită însărcinată cu securitatea Damascului.
„Bashar este liderul, faţeta publică, Maher este cel care face lucrurile murdare“, declara Joshua Landis, expert în Siria şi profesor la Universitatea din Oklahoma. Tancurile lui Maher au penetrat în cartierul Baba Amr şi a supervizat asaltul final în acest ultim bastion ţinut de insurgenţi la Homs şi după un an a înăbuşit în sânge rebelii din Deraa, epicentrul revoltei.
Atrocităţile pe care le-a comis l-au costat amputarea unui picior, după ce a scăpat dintr-un atentat cu bombă în 2012, în care şi-a pierdut viaţa ministrul Apărării, generalul Daoud Rajha şi generalul Hassan Turkmani. Un transfug din palatul prezidenţial declara că l-a văzut pe Maher revenit din Rusia, unde îşi tratase rănile. El a continuat să comande elita celei de-a patra divizii a armatei, dar nu a mai apărut în public.
Faţada seducătoare a regimului, soţia lui Bashar, încarnează modernitatea şi dinamismul şi deşi toţi se aşteptau să reacţioneze la atrocităţile regimului, ea a luat partea soţului ei: „Preşedintele este preşedintele Siriei, nu a unei facţiuni de sirieni.
Anissa Makhlouf, mama lui Bashar, și eminența cenușie a regimului
Afacerile şi serviciile secrete au fost controlate de aripa maternală, clanul Makhlouf. Mama lui Bashar, Anissa Makhlouf, discretă, severă şi atotputernică, era numită „mama crimei“, eminenţa cenuşie a soţului ei, Hafez al-Assad.
„Dacă deciziile sunt luate în cadrul primului cerc familial, Anissa avea ultimul cuvânt“, declara opozantul în exil Wael al-Hafez, câteva săptămâni înaintea debutului revoltei, în martie 2011. „Nu fi slab, fă ce a făcut tatăl tău“, i se adresa ea lui Bashar, împingându-l să angajeze o represiune feroce, plonjând ţara într-o baie de sânge. În 2013, media din Golf relata că Anissa al-Assad era în exil în Emiratele Arabe Unite, în timp ce Damascul se cutremura sub ploaia de bombe. Anissei i s-a alăturat şi fiica ei, care a fugit din Siria după ce a aflat că fratele ei, Maher îi asasinase soţul, generalul Assef Chawkat, înlăturat de Bashar pentru că avea bune relaţii cu occidentalii.
Un apropiat al clanului Assad şi ex-rege al contrabandei, Mohammad Tawfiq al-Assad, a fost asasinat în cadrul unei „lupte de influenţă“ în fieful şefului sta-tului, provincia Lattaquia. În anii 1980 el a fost principalul fondator al mafiei regimului, înainte de a deveni un instrument al represiunii, în special la debutul revoltei, în 2011.
În 2012, el a fost rănit într-o dispută armată, implicând alt membru al familiei, Haroun al-Assad, dând loc speculaţiilor asupra disensiunilor în sânul puternicului clan în plin război între regim şi rebeli.
Întărit de susţinerea militară a Rusiei şi Iranului, Assad susţine că vrea să preia întreaga ţară în timp ce crimele odioase pe care le-a comis în Alep contra civililor au oripilat întreaga lume.
