În discursul său din Parlamentul European de marți, după votul care l-a confirmat în funcția de președinte al Comisiei Europene, luxemburghezul Jean-Claude Juncker s-a grăbit să declare că „Nu va exista nici o nouă extindere în următorii cinci ani”. Nu numai că ar fi pentru prima oară când o Comisie blochează procesul de extindere pe perioada unui întreg mandat, dar anunțul său prematur riscă să perturbe serios echilibrul politic din țări care sperau să obțină o perspectivă de aderare precum Republica Moldova. Juncker face în felul acesta, voit sau nu, jocul Rusiei.
Jean-Claude Juncker a confirmat toate temerile exprimate de premierul britanic, David Cameron, care avertizase la summit-ul de pe 26 iunie România, Polonia și Bulgaria, că „am pus interesele dumneavoastră înaintea celor ale Rusiei, dar ce se va întâmpla dacă acest candidat pentru postul de preşedinte al CE se va gândi că acordurile comerciale cu Rusia sunt mai importante?”.
Înainte de a fi votat cu 422 de voturi, Juncker a avut grijă să facă o reverență în fața euroscepticilor și partidelor populiste care au câștigat voturi importante la recentele alegeri europene și a dat asigurări privind încetarea procesului de extindere. „UE are nevoie să facă o pauză în procesul său de extindere pentru a consolida ceea ce s-a făcut în 28”. El a făcut însă și câteva concesii. A admis că „În timpul preşedinţiei mele la Comisie, negocierile în curs vor continua, în special cu Balcanii occidentali, care au nevoie de o perspectivă europeană.” și a făcut apel la „intensificarea eforturilor de cooperare, de asociere şi de parteneriat” cu ţările din „vecinătatea estică”, precum Ucraina şi Republica Moldova. „Ucrainenii sunt un popor european şi Ucraina are locul său în Europa”, a afirmat Juncker.
Noul președinte al Comisiei a cerut de asemenea, „o Europă mai puternică pe scena internaţională” pentru că „Nu putem să ne mulţumim cu politica noastră externă actuală”. Problema este că prin anunțul privind blocarea extinderii, Juncker a renunțat la cel mai important instrument al politicii externe europene. Până acum, perspectiva aderării la Uniunea Europeană a reprezentat cel mai puternic stimulent al politicilor de reformă democratică și economică din țările candidate și un instrument de control eficient. Fără această perspectivă, statele candidate vor pierde atât motivația cât și un argument politic intern.
”Juncker n-are simțul istoriei”
Spre deosebire de țările din Balcani, pentru țările din „vecinătatea apropiată” a Rusiei precum, Moldova, Ucraina sau Georgia, știrea este dramatică. Moldova a mizat totul pe calea europeană prin semnarea Acordurilor de Asociere și este supusă unor sancțiuni economice nedrepte și cu efecte serioase din partea Rusiei. Fără o perspectivă de aderare, coaliția la putere riscă un dezastru în alegerile de la sfârșitul lunii noiembrie și există puține îndoieli că dacă pro-rușii comuniști și socialiști vor ajunge la putere, vor reorienta Moldova spre Uniunea Eurasiatică a lui Putin. Profesorul Armand Goșu, expert în fostul spațiu ex-sovietic, a exprimat pentru România liberă aceleași îngrijorări: „Dacă pe noi, cei aflați la granița de est a UE, poate că Președintele Comisiei ne dezamăgește atunci când spune că în mandatul său nu va fi nici o extindere a UE ci doar vor continua negocierile cu Balcanii de Vest, pentru marea majoritate a cetățenilor statelor membre UE această declarație e un motiv de satisfacție. Bunăstarea lor, oricum subțiată de criza economică, nu mai vor s-o împartă cu alții. În ceea ce interesează direct România și proiectele ei de politică regională, discursul lui Juncker oferă și motive de satisfacție dar și de îngrijorare. Președintele Comisiei menționează Ucraina și Moldova, țări din vecinătatea estică, cu care Uniunea trebuie să intre într-o strânsă cooperare, asociere și parteneriat pentru a întări legăturile economice și politice. Sigur, e ceva. Ar fi putut fi chiar un pasaj generos dacă n-am fi avut de-a face cu criza ucraineană din ultimele 8 luni, cu anexarea Crimeii de către Rusia, cu presiunile Moscovei etc. Și totuși, evenimentele din Ucraina ar fi trebuit să-l oblige pe Juncker să vadă lucrurile într-o altă perspectivă. Cum se pare că Juncker n-are simțul istoriei, a ratat momentul, intrând în rolul de birocrat și nu de om politic vizionar. Ca să fi depășit statura de birocrat, Juncker trebuia să adauge la această lungă frază două cuvinte despre ușa deschisă a UE, perspectiva, oricât de îndepărtată, de aderare a Moldovei și Ucrainei. Nu trebuia să promită nimic privind începerea negocierilor sau o dată de aderare. Însă, în momentul în care Kievul și Chișinăul se confruntă cu presiunea crescândă a Moscovei, și-și leagă viitorul de Occident, Juncker ar fi putut, măcar și din vârful buzelor, din considerație față de milioanele de estici care-și leagă speranțele de Bruxelles, să transmită un semnal de speranță acestor foste republici sovietice, semnal care ar fi fost înregistrat și la Kremlin. Nici premierul Leancă și nici președintele Poroșenko nu-și făceau iluzii privind o rapidă negociere și aderare a țărilor lor la UE. Iurie Leancă a vorbit în ultimele luni de depunerea cererii de aderare în mandatul leton din 2015 și de 2019-2020 ca variantă de lucru pentru încheierea negocierilor. Îngrijorarea mea pleacă de la cele câteva rânduri din discursul lui Juncker în care vorbește despre continuarea negocierilor cu statele din Balcanii de Vest, care să le mențină perspectiva europeană, cu sublinierea faptul că în următorii cinci ani nu va mai avea loc nici o extindere. Este greu de imaginat că birocrația UE va începe și va avansa în negocieri cu Ucraina și Republica Moldova, ce vizează o extindere spre est, înainte de consumarea capitolului Balcanii de Vest. Și totuși, mă consolez cu ideea că multe evoluții vor depinde de Rusia, iar agresivitatea Kremlinului – acest lucru s-a văzut în ultimele luni – a forțat UE să ofere mai mult și mai repede decât ar fi fost inițial Bruxelles-ul dispus să livreze statelor din Parteneriatul Estic.”
Ceva se întâmplă la nivelul Uniunii Europene. Potrivit unui draft de comunicat intrat în posesia celor de la Financial Times, liderii europeni ar fi convenit asupra unui nou set de sancțiuni împotriva Rusiei, care să meargă dincolo de persoane individuale, dar nu s-au înțeles să meargă până la capăt spre faza a treia, care ar presupune sancțiuni împotriva unor întregi sectoare ale economiei ruse. Cum declara un diplomat citat de EuObserver, ceea ce au convenit liderii UE, este faza 2,7 în care cel mai important lucru este suspendarea de către Banca Europeană de Investiții a proiectelor publice din Rusia.
Pe de altă parte, nominalizarea intaliencei Federica Mogherini pentru postul de Înalt Reprezentant pentru Politică Externă a stârnit o furtună în Europa de Est, care vede în ministrul de Externe italian un om politic mult prea apropiat de Rusia. Mogherini are susținerea socialiștilor, dar potrivit aceluiași EuObserver, 10 s-au 11 state s-ar fi declarat împotriva ei. Cei care au declarat primii că se o opun au fost lituanienii, urmați de ceilalți baltici și de polonezi, care ar fi dorit postul pentru ministrul lor de Externe, Radek Sikorski. Ieri, la plecarea la Bruxelles, președintele Traian Băsescu a declarat că ar prefera ca Înaltul Reprezentant să provină din Est și a avertizat că negocierile vor fi foarte dificile.
