Europenii au decis luni să înroleze Turcia şi ţările arabe în lupta lor contra terorismului, în timp ce Hurriyet a publicat un raport al serviciilor secrete turce care dezvăluie prezenţa „celulelor în adormire” în Turcia, ceea ce ar însemna că ţara lui Erdogan ar fi un teren propice pentru jihadişti. Mii de persoane din Turcia au relaţii cu gruparea Stat Islamic şi după această informaţie, serviciile secrete turce au ridicat la maximum nivelul de securitate pentru clădirile diplomatice, precizându-se că organizaţia teroristă vizează infrastructurile NATO.
Europa este în alertă după atentatele de la Paris şi lumea musulmană este în fierbere contra caricaturilor lui Mahomet în publicaţia satirică Charlie Hebdo. Totodată, numeroase surse occidentale, dar şi din Orientul Mijlociu susţin că jihadiştii Statului Islamic pregătesc un asalt contra Occidentului.
În Turcia, 3.000 persoane întreţin legături cu Statul Islamic, constată raportul serviciilor secrete turce, pentru care această prezenţă este sinonimă cu un risc crescut de atacuri contra cetăţenilor şi a intereselor occidentale prezente pe teritoriul turc. Dacă rolurile acestor „celule în adormire” şi pericolul pe care îl reprezintă rămân încă de determinat, informaţia este luată în serios de serviciile secrete, la scurt timp după sângeroasele atacuri de la Paris, soldate cu 17 victime. Imediat, nivelurile de securitate au fost ridicate la maxim în sediile diplomatice. Joia trecută, ministrul de Externe, Mevlut Cavusoglu, a anunţat că 700 de turci – 1.000 după mai mulţi observatori – au ales deja să se alăture trupelor SI în Siria şi 30 dintre ei şi-au pierdut viaţa în lupte. Şeful diplomaţiei turce a reamintit că Ankara a interzis intrarea pe solul turc a circa 7.250 de străini suspectaţi că vor să tranziteze spre Siria şi 1.160 persoane au fost expulzate pentru legături cu organizaţia jihadistă. Avalanşa cifrelor, un obicei al guvernului Davutoglu, încearcă să anticipeze eventualele critici ale aliaţilor occidentali ai Turciei. Pentru că, practic, ţara, mereu prudentă la ideea de a se angaja în coaliţia internaţională contra SI, este suspectată că multă vreme a închis ochii la tranzitarea teritoriului său a numeroşilor candidaţi la jihad plecaţi din ţările lor pentru a combate forţele lui Bachar al-Assad, inamicul declarat al Ankarei.
De mai multe luni, guvernul turc este acuzat că susţine în mod clar extremiştii Statului Islamic în războiul lor contra regimului sirian şi a forţelor kurde din PYG (aripa siriană a PKK), a doua oaie neagră a puterii turce. De asemenea, acuzaţiile sistematice aduse Ankarei privesc trimiterea de arme, material militar, asistenţă logistică şi medicală, achiziţionarea de petrol de contrabandă provenit din autoproclamatul „califat”, întreţinând astfel jihadiştii. La aceste acuzaţii, Ankara răspunde că ea singură întreţine pe solul turc 1,6 milioane de refugiaţi sirieni care au fugit de barbaria regimului de la Damasc şi de atrocităţile jihadiste.
O ameninţare care, după publicarea acestui raport (şi alertele serviciilor secrete americane) nu pare chiar atât de departe de Turcia. În toamna anului 2014, New York Times şi Newsweek afirmau – provocând iritarea lui Erdogan – că unele cartiere defavorizate din marile oraşe turce serveau drept bază de recrutare a SI, între care capitala Ankara şi Istanbul, cel mai mare oraş al ţării. O constatare confirmată de Gunes Murat Tezeur, conferenţiar specializat în ştiinţe politice la Loyola University din Chicago. În afară de a furniza recruţi pentru SI, aceste cartiere „găzduiesc şi vaste reţele islamiste, din care unele susţin activ eforturile jihadiste”. Jihadiştii turci sunt în majoritate bărbaţi, printre ei fiind veterani ai războaielor din Bosnia, Cecenia sau Afganistan.
Mai mulţi observatori citaţi de media europeană afirmă că puterea turcă ar ajuta indirect mişcarea jihadistă, inamic declarat al regimului de la Damasc. „O susţinere discretă” mereu de actualitate arată Gunes Murat Tezeur şi colegul său Sabri Cifti. „AKP (partidul aflat la putere) funcţionează printr-o vastă reţea de ONG-uri şi de grupări islamiste radicale care susţin activ acţiunea al-Nosra şi recrutează tineri religios pentru cauză”. O înrolare eficace, care tinde să scape puterii, în universităţi dar şi în rândul unui tineret defavorizat şi vulnerabil. O sferă jihadistă multiplă ce reprezintă o ameninţare internă care va fi îndreptată contra intereselor occidentale şi care se poate complica odată cu revenirea comtanaţilor jihadişti. „Aşa cum s-a văzut de mai multe ori după Afganistan, Algeria, Bosnia, aceşti foşti combatanţi nu depun decât rareori armele odată reintraţi în ţară”.
