Iniţiativa neobişnuită a regelui saudit de a numi un moştenitor adjunct a suscitat un elan de disidenţă, dezvăluind importanţa precedentelor nerecunoscute în sânul familiei regale, şi a creat dubii privind o tranziţie lină a dominaţiei regelui Abdullah. Deşi, potrivit analiştilor, iniţiativa ar trebui percepută ca un semn de continuitate într-o ţară care în curând va trebui să înfrunte mari probleme legate de viitorul leadershipului său.
Cel mai tânăr frate al regelui, Muqrin, numit prinţ moştenitor adjunct în ajunul vizitei preşedintelui Obama, pare a fi popular în rândul oamenilor obişnuiţi şi este apreciat de diplomaţii străini, care îl descriu drept simpatic şi inteligent. Dar, în spatele uşilor închise, opiniile regale reflectă nemulţumirea faţă de modul în care a fost ales, de validitatea titlului său nou-creat şi „pedigree”-ul ca fiu al unei concubine yemenite care nu a fost niciodată căsătorită oficial cu tatăl său. „Nu este un prinţ adevărat, mama lui era sclavă, şi are alţi fraţi care sunt mai competenţi”, declară un fost responsabil saudit care a vorbit sub acoperirea anonimatului, având în vedere că este imprudentă criticarea familiei regale. „Nimeni nu crede că Muqrin poate deveni rege.”
Nemulţumirea poate reflecta motivele celor care rămân într-o tranziție a puterii şi controversa se află în centrul a ceea ce ar putea fi cea mai importantă problemă care apasă asupra stabilităţii viitoare a acestei ţări bogate în petrol şi care nu dispune de un proces bine definit al succesiunii în familia regală. Fondatorul statului saudit, regele Abdul Aziz bin Saoud, a decretat că primul său fiu va moşteni tronul şi, în cursul celor şase decenii care au urmat, succesiunea a trecut de la frate la frate, aproape în ordinea vârstei lor. Vârsta membrilor ultimei linii actuale a fraţilor (au fost cel puţin 35) este deosebit de înaintată, ceea ce necesită un transfer al puterii către fiii fraţilor – adică a treia generaţie a familiei. Având în vedere că există zeci de prinţi în această categorie, potenţialul discordiei este ridicat. Cel ce va moşteni tronul este susceptibil să „ungă” propriii fraţi ca viitori moştenitori, reducând astfel accesul la tron pentru numeroşi veri.
A treia generaţie
Importanţa strategică a Arabiei Saudite (ca prim furnizor mondial de petrol şi aliat apropiat al SUA) face din conflictul succesiunii o preocupare, arată Simon Henderson de la Institutul din Washing-ton pentru politica în Orientul Mijlociu. „Identitatea şi caracterul viitorului rege nu sunt cunoscute şi circumstanţele în care va deveni rege sunt susceptibile să fie controversate, ceea ce induce o instabilitate în Arabia Saudită”.
Problema este din ce în ce mai urgentă, având în vedere că regele Abdullah are 90 de ani. El respira cu ajutorul aparatelor pe tot parcursul întrevederii de două ore cu Obama, în martie, şi face frecvente vizite la spitale din SUA. Iar succesorul său imediat, prinţul moştenitor Salman, nu este în cea mai bună formă.
Alegerea lui Muqrin, pilot de avioane de vânătoare, cu legături strânse cu SUA, avea cel puţin o anume logică. În vârstă de 69 ani, ar putea domni ani de zile, amânând problema delicată a modului în care va fi făcută tranziţia spre viitoarea generaţie. Având în vedere sănătatea şubredă a prinţului Salman, pare logică ideea unui moştenitor de rezervă.
Teorii şi zvonuri
Desemnarea unui succesor este în mod tradiţional prerogativa monarhului domnitor, iar nominalizarea lui Muqrin sare peste cel puţin alţi doi fraţi, bulversând regula tacită că succesiunea urmează în funcţie de vârstă. Fostul responsabil saudit care îl susţine pe Ahmed, unul din fraţii mai mari, declară: „Ce se petrece este împotriva Islamului şi a întregii istorii a Arabiei Saudite. Nu a mai existat o asemenea situaţie a unui prinţ moştenitor adjunct”. El speră ca Salman să revoce numirea lui Muqrin de a deveni rege. Pe Twitter se estimează că Abdullah caută să asigure viitorul fiilor săi când succesiunea va trece la generaţia următoare. Muqrin, căruia îi lipsesc legături tribale importante sau o poziţie influentă, va fi dator, teoretic, fiilor lui Abdullah, în special favoritului Mithab, care conduce Garda Naţională. O altă teorie atribuie puterea şefului Curţii Regale, Khaled Tuwairji, care este acuzat că a susţinut numirea lui Muqrin în schimbul promisiunii că îşi va menţine funcţia după decesul regelui Abdullah.
