Rusia şi China au multe obiective comune. În Consiliul de Securitate al ONU, în APEC, sau în G20, Rusia şi China sunt aliaţi puternici şi cel mai adesea interesele lor coincid.
Moscova şi Beijing au multe în comun în afara unei frontiere de 2.500 de mile, a economiilor dominate de întreprinderi şi oligarhi de stat care se pot îmbogăţi atâta vreme cât joacă în climatul politic care domină.
Oficial, Putin declară că „Nu suntem pe cale să rea-lizăm o alianţă militară cu China“ (…) „Nu suntem pe cale să creăm o apropiere bazată pe bloc, încercăm să realizăm o apropiere globală“. Totuşi, scrie Foreign Policy, cele două ţări împărtăşesc voinţa de limitare a puterii americane şi au un interes reci-proc de a promova un model alternativ diplomaţiei occidentale.
Pentru China, una din principalele atracţii a relaţiilor mai strânse cu Rusia este potenţialul de a contesta poziţia mondială încă dominantă a Washing-tonului.
Interese şi divergenţe
Adesea, cooperarea şi tensiunea sunt cele două feţe ale aceleiaşi medalii. Să luăm Asia Centrală. Preşedintele chinez, Xi Jinping, a dezvăluit proiectul său al unei „noi rute a mătăsii“ folo-sind miliardele Chinei pentru a ajuta vecinii şi aliaţii regionali pentru dezvoltarea indirectă a creşterii în ţară şi expansiunii puterii chineze. Dar, este vorba şi de sfera tradiţională de influenţă rusă şi orice prezenţă chineză care merge dincolo de tranzacţiile comerciale este susceptibilă să irite Moscova.
Analiştii apreciază că este posibil pentru China să dezvolte relaţii cu ţări din Asia Centrală fără să pună în cauză Rusia.
Este adevărat că Rusia ar fi preocupată dacă influenţa Chinei în Asia Centrală ar creşte prea mult, dar există mai multe avantaje în cooperare decât contrariul. Rusia împărtăşeşte obiectivul strategic de contestare a hegemoniei americane în favoarea unei lumi multipolare şi ambele ţări se regăsesc de aceeaşi parte în Consiliul de Securitate, unde au drept de veto ca membri permanenţi. Nici un acord privind reglementarea programului nuclear iranian nu ar fi fost posibil fără Rusia şi China, care au susţinut în trecut expansiunea atomică a Teheranului. Şi susţinerea celor două ţări este în mare parte motivul pentru care Bashar al-Assad a fost în măsură să se menţină la putere în Siria.
Recent, Rusia a făcut deschideri politice şi econo-mice spre Coreea de Nord, care rezistă pentru a supravieţui pe baza hranei, armelor şi energiei furnizate de aliatul său cheie, China.
Moscova şi Beijing îşi susţin reciproc tentativele fiecăreia pentru a-şi apăra propriile sfere de influenţă. În ultimii doi ani, Rusia a anexat Crimeea şi a susţinut o campanie separatistă în estul Ucrainei şi China a disputat insule în Marea Chinei de Sud. China admite că Rusia are interese în Europa, Rusia admite că Beijingul are interese în jurul perimetrului frontierelor sale şi ambele au arătat o neutralitate avantajoasă. Rusia şi China au interesul de a distruge dominaţia dolarului american în comerţul mondial ca monedă de rezervă în lume.
Cooperare în afacerile cu arme
În domeniul militar, vânzările de arme ruseşti spre China sunt estimate la 1 miliard de dolari pe an, înainte ruşii fiind reticenţi să livreze arme de vârf rivalului militar al ex-URSS. Anunţul recent al Rusiei privind un acord de furnizare Chinei de sisteme de rachetă S-400 sol-aer conferă relaţiei lor un nou nivel într-un moment în care China caută avioane noi şi tehnologii de apărare -navală. Rusia şi China împăr-tăşesc aceeaşi preocupare faţă de dominaţia americană a Internetului şi alocă sume importante pentru gestionarea reţelei pentru limitarea potenţialului ei de platformă a disidenţei.
Parteneri naturali în energie
În domeniul energiei, China şi Rusia sunt parteneri naturali în tranzacţiile energetice, dar, în realitate, ele luptă pentru transformarea acordurilor trecute în contracte veritabile de aprovizionare: conductele anunţate în ultimul deceniu nu au fost construite din cauza dezacordurilor asupra preţurilor şi a altor condiţii.
În acest an, Rusia a depăşit Arabia Saudită ca fiind cel mai mare furnizor de petrol al Chinei. Analiştii prevăd creşterea cooperării ener-getice, în timp ce Rusia caută alternative la piaţa euro-peană, spinoasă din punct de vedere politic.
