Când s-a dus, în ciuda deciziei Curţii Constituţionale, la Consiliul European, Victor Ponta a motivat că e firesc să reprezinte România pentru se vor discuta chestiuni de competenţa Guvernului precum aderarea la spaţiul Schengen şi fondurile UE.
Acum, după abuzurile din ultima săptămână împotriva statului de drept comise de Guvernul Ponta, România riscă să rămână la porţile Shengen, dar mai ales să rămână fără fonduri europene.
După ce marţi preşedintele Partidului Popular European, Wilfred Martens, avertizase că USL a declanşat un plan de subminare a statului, iar miercuri liderul europarlamentarilor populari germani, Markus Ferber, afirmase că va iniţia procedura de suspendare a României din Consiliul European pentru „lipsa standardelor minime funcţionării statului de drept”, ieri miza a crescut substanţial în momentul în care Alain Lamassoure şi Elmar Brok au cerut Comisiei Europene să pregătească un raport care să ducă la suspendarea dreptului de vot al României în Consiliul European.
Markus Ferber e una, dar Elmar Brok, preşedintele celei mai importante şi influente comisii a Parlamentului European, cea de politică externă este un nume cu greutate, un veteran al PE, respectat atât la stânga, cât şi la dreapta pentru rolul pe care l-a jucat în redactarea şi adoptarea Tratatului de la Lisabona. Or, dacă Brok evocă Articolul 7 al Tratatului şi suspendarea dreptului de vot al României în Consiliu pentru încălcarea valorilor fundamentale ale UE, legate de respectarea drepturilor omului, democraţiei şi statului de drept, lucrurile încep să arate îngrijorător pentru România lui Ponta şi USL. La rândul său, Alain Lamassoure este preşedintele extrem de importantei Comisii de buget, ceea ce indică direcţia în care o vor lua posibilele sancţiuni.
Precedentul ungar
Modul în care este redactat Articolul 7 al Tratatului de Lisabona face aproape imposibilă activarea lui şi suspendarea dreptului de vot al unei ţări. Mai întâi, Consiliul European trebuie să constate cu majoritate de patru cincimi că există riscul clar ca un stat membru să încalce Articolul 2 (cel cu valorile fundamentale), apoi trebuie să voteze în unanimitate că există încălcări „grave şi persistente” ale Articolului 2 de către statul respectiv şi abia apoi poate să-i suspende dreptul de vot cu majoritate calificată (cel puţin 62% din populaţia UE), ceea ce înseamnă că fără Germania nu se poate face nimic. Cum Ponta n-o să constate niciodată în Consiliu că şi-a bătut joc de statul de drept, este limpede că această sancţiune nu are, practic, vreo şansă să fie adoptată. Ceea ce nu înseamnă că UE este neputincioasă în faţa abuzurilor de la Bucureşti.
Când, în ianuarie, în Ungaria a intrat în vigoare o nouă Constituţie care îngrădea independenţa Justiţiei şi a Băncii Naţionale iar derapajul anti-democratic al guvernului Orban, care a arestat statul de drept în ţara vecină, a devenit evident, au apărut şi reacţiile. Uniunea Europeană a avertizat cu consecinţe serioase şi la începutul lunii februarie a declanşat procedura de deficit excesiv împotriva Budapestei, chiar dacă Ungaria nu este membră a zonei euro. Instantaneu, Comisia Europeană a anunţat că taie 495 milioane de euro în fonduri de coeziune. Nepzabadsag a scris atunci că „Bruxellesul a lansat Operaţiunea Scăpaţi de Orban” şi până la sfârşitul lunii trecute a fost adus complet la ordine şi a fost silit să accepte toate condiţiile Comisiei. Abia atunci, Bruxellesul a anulat suspendarea fondurilor.
România a creat o structură de lobby împreună cu alte state, numită Prietenii Coeziunii, şi, dacă va fi să piardă fondurile europene, va fi vorba de miliarde de euro, nu de o bagatelă de jumătate de miliard. La ce are de gând să facă USL cu economia şi la creşterea de cheltuieli pe care o au în vedere, Comisiei nu-i va fi greu să invoce deficitul excesiv pentru a tăia fondurile României, dar chiar şi dacă guvernul va respecta ţintele de deficit, orice motiv este bun, inclusiv absorbţia slabă.
După declaraţiile ambasadorului SUA, Mark Gitenstein, ieri au reacţionat şi Ministerul de Externe al Franţei precum şi ambasadorii Marii Britanii şi Germaniei. Or, Germania abia atât aşteaptă să închidă robinetul fondurilor europene, mai ales după ce Angela Merkel a cedat în faţa Spaniei şi Italiei. Deja nemţii au tăiat 100 miliarde de euro din viitorul buget al UE şi nu vor ezita să taie fondurile României.
Între timp, vom rămâne în continuare la porţile Schengen pe termen nedeterminat. Dacă până acum Olanda se opunea fie şi fără motiv aderării României, e uşor de imaginat ce vor face Olanda, Finlanda, dar şi Franţa şi Germania când vor avea un motiv serios cum este anihilarea statului de drept de către Ponta şi USL.
