Premierul britanic, David Cameron, decis să bareze calea luxemburghezului Jean-Claude Juncker spre preşedinţia Comisiei Europene, se pregăteşte pentru a duce bătălia sa europeană, la summitul de la finele săptămânii, contra unei coaliţii continentale devenită mai legată cu fiecare zi, de la dreapta la stânga, de la nord la sud.
La Elysee, la finele săptămânii, nouă şefi de stat şi de guvern social-democraţi din Uniunea Europeană – printre care francezul François Hollande, italianul Matteo Renzi, daneza Helle Thorning-Schmidt, austriacul Werner Fayman şi belgianul Elio Di Rupo – au susţinut candidatura fostului premier luxemburghez Jean-Claude Juncker la şefia Comisiei Europene (CE). Din partea dreptei, Juncker, el însuşi creştin-democrat, dispune deja de susţinerea declarată a cancelarului german Angela Merkel şi a unei bune părţi a liderilor conservatori şi liberali din UE.
Premierul britanic a promis că se va lupta până la capăt, dar riscă să fie izolat politic, cu excepţia notabilă a premierului ungar, Viktor Orban, considerat adesea „nefrecventabil”. Cameron poate paria pe acest scenariu – toţi preşedinţii Comisiei Europene au fost aleşi prin consens, de la Walter Hallstein în 1958 la José Manuel Barroso în 2004. Pentru prima oară, viitorul şef al Executivului european nu va avea susţinerea formală a tuturor, un handicap politic fără precedent. Testul poate surveni vineri după-amiază, în cadrul summitului european convocat la Bruxelles pentru stabilirea direcţiei Comisiei până în 2019 şi „propunerea” numelui şefului său în Parlamentul European, în majoritate favorabil lui Juncker. Şi, în timp ce Cameron este decis să împiedice numirea lui, la Berlin se ştie că Angela Merkel este decisă să obţină nominalizarea luxemburghezului şi să pună noua echipă europeană la lucru. Cameron nu doreşte să depună armele, considerând că fostul şef al Eurogroupe este prototipul eurocratului federalist, incapabil să reformeze UE.
În Marea Britanie, la 11 luni distanţă de reînnoirea Camerei Comunelor, premierul joacă tare pentru a face faţă unei opinii interne şi unui Parlament dominat de euroscepticism. În următoarele zile, Downing Street va încerca să câştige timp, să îi convingă pe Angela Merkel şi pe preşedintele Consiuliului European, Herman Van Rompuy, să caute un compromis asupra unui alt candidat. Al cărui nume rămâne de găsit. În caz de eşec, David Cameron va cere liderilor europeni un vot la summit, procedură ce va merge împotriva consensului căutat în mod obişnuit. O ultimă tentativă de blocaj ce seamănă cu o manevră disperată, scriu ziarele europene.
Puncte necunoscute
În acest context tensionat, Franţa, Italia şi statele europene puternic îndatorate vor cere o „îmblânzire” a pactului de stabilitate şi radioul public Deutschlandfunk arăta că este regretabil pentru cancelarul Merkel că nu poate conta pe Marea Britanie în lupta contra devalorizării plafoanelor de îndatorare. Astfel, Cameron ar putea reveni la Londra „cu nimic în plus decât afirmaţia că a încercat împiedicarea, până în ultimul minut – în van – a numirii lui Juncker”.
În prezent persistă două necunoscute. Prima ce soartă va rezerva Consiliul European premierului britanic, şi nu este exclus ca ameninţarea acestuia privind ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană să determine unii lideri europeni să ezite în ce priveşte izolarea completă a lui Cameron. O altă necunoscută este conţinutul programului politic ce va încadra Comisia Europeană. Dacă cererea Consiliului European, inedită, arată voinţa celor 28 de a recadra Executivul, acuzat că a alimentat euroscepticismul, această foaie de drum este dificil de stabilit. Pentru că trebuie să reflecte diferenţele sensibilităţii politice. La dreapta, cerințele sunt continuarea reformelor structurale şi competitivitatea. La stânga – supleţe în lupta contra deficitelor şi mai multe investiţii, inclusiv în Germania.
