Guvernul britanic culege ce a semănat. După luni de campanie mediatică în care presa britanică a exacerbat pericolul imigraţiei româneşti după eliminarea restricţiilor pe piaţa muncii, toate beneficiile politice s-au contabilizat în dreptul UK Independence Party, condus de Nigel Farage. Potrivit Financial Times, UKIP este mai popular decât Partidul Conservator.
Săptămâna trecută, ministrul de Interne de la Londra a decis să amâne un raport privind libertatea de mişcare a cetăţenilor din Uniunea Europeană până după alegerile europarlamentare din lipsă de date suficiente. Întreaga campanie declanşată împotriva pericolului imigraţiei masive din România şi Bulgaria după deschiderea pieţei muncii de la 1 ianuarie este pe cale să îi explodeze premierului David Cameron în faţă. Guvernul britanic s-a angajat în această campanie cu trup şi suflet, iar peste 90 de parlamentari conservatori au cerut dreptul de veto al Parlamentului împotriva legislaţiei europene.
Toate bune, dar acest val de euroscepticism nu pare să se fi contabilizat politic în dreptul Partidului Conservator, ci al UK Independence Party, al lui Nigel Farage, un partid care nu a câştigat niciodată vreun loc în Parlamentul britanic, dar care, acum, potrivit unor sondaje citate de Financial Times, este mai popular decât cel mai vechi partid din Marea Britanie, Tories.
Potrivit FT, un sondaj în care alegătorii au fost rugaţi să aleagă partidul „pe care îl plac cel mai mult”, UKIP a ieşit în frunte cu 27 de procente. Este adevărat, dintre liderii de partid, David Cameron a obţinut, la rândul său, 27% din preferinţe, situându-se în frunte, dar Nigel Farage îl urmează la mică distanţă, între cei doi nefiind decât o distanţă de 5 procente. Liderul laburist, Ed Miliband, nu strânge decât 18%, iar partenerul de coaliţie al lui Cameron, liberalul Nick Clegg, abia dacă adună 13%. Acesta nu este doar o simplă schimbare de orientare politică în Marea Britanie, este un cutremur politic.
Potrivit FT, cercetările sociologice realizate de Lordul Ashcroft, fostul trezorier al Partidului Conservator, arată că 37% din cei care au votat tory la ultimele alegeri nu o vor mai face dacă mâine ar fi alegeri şi, dintre aceştia, mai mult de jumătate ar vota UKIP. Paradoxul UKIP este că acest partid şi Nigel Farage, descrişi ca populişti şi chiar extremişti, şi-au găsit cea mai bună tribună de exprimare în… Parlamentul European, unde Farage este membru şi de unde discursul său eurosceptic a fost preluat cu mult succes de presa britanică. Conservatorii nu au găsit încă o armă pentru a-l contracara pe Farage şi partidul său, iar acum încearcă să exploateze curentul eurosceptic pentru a recâştiga electoratul pierdut. Scrisoarea celor 90 care îi cer liderului conservatorilor, David Cameron, dreptul de a respinge legislaţia europeană este unul dintre demersurile aflate la limita disperării, de a recupera pentru Tories supremaţia eurosceptică, dar această bătălie pare pierdută în favoarea lui Nigel Farage. Potrivit sondajului realizat de ComRes, în rândurile conservatorilor s-ar fi instaurat deja panica faţă de ascensiunea lui Farage şi apar din ce în ce mai mulţi nemulţumiţi că David Cameron nu face suficient pentru a contracara ameninţarea UKIP. Panica pare să fie cu atât mai mare cu cât în mai, când vor fi europarlamentarele, unde conservatorii sunt cotaţi pe locul al treilea, după UKIP şi Labour, în Marea Britanie vor avea loc şi alegeri locale. În condiţiile actuale, conservatorii se vor confrunta cu o înfrângere masivă.
Desigur, lucrurile nu ar trebui să se desfăşoare în acest fel. Lordul Ashcroft, scrie FT, atrage atenţia că tories ar trebui să îşi păstreze concentrarea asupra „premiului cel mare”, câştigarea Palatului Westminster în alegerile generale din 2015: pentru Ashcroft, alegerile europarlametare sunt irelevante şi vor da posibilitatea unui vot de protest care nu costă nimic. Important este însă ce va face Cameron după aceea. Va continua retorica antieuropeană, antiimigraţie şi, prin urmare, anti-români sau va încerca să câştige un electorat diferit, chiar şi din rândurile celor mai noi cetăţeni britanici. Pentru că mulţi dintre ei l-ar vota dacă nu ar spune ce spune.
