Criza monedei unice a obligat cele 17 state din zona euro să-şi coordoneze din ce în ce mai strâns politicile naţionale prin adoptarea de politici fiscale comune şi crearea unor posturi de supercomisari. În acest fel se constituie de facto o Europă cu două viteze în care cele zece state nemembre euro sunt lăsate în afara deciziilor comunitare.
La finalul summitului zonei euro de la Bruxelles, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a anunţat crearea unui post de „supercomisar al euro” prin extinderea funcţiilor comisarului european pentru Economie, Ollie Rehn. La summitul anterior, cei 17 lideri ai zonei euro au decis ca preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, să deţină şi funcţia de „preşedinte euro”. Statele din UE care nu sunt în zona euro sunt din ce în ce mai nemulţumite, dar tendinţa liderilor zonei euro de a regla afacerile lor în cerc închis nu face unanimitate nici măcar în sânul componenţilor eurozonei. Revolta creşte şi, cu Marea Britanie în frunte, cele zece ţări ale UE care nu fac parte din zona euro se plâng că sunt lăsate în afara deciziilor eurozonei, cu toate că ele au impact asupra ansamblului Uniunii.
Multe capitale denunţă o Europă cu două viteze, o Europă a celor 27 vidată progresiv de substanţă. Duminică, la Bruxelles au avut loc două summituri. Primul, lipsit de valoare, al tuturor membrilor UE, apoi al celor 17 ţări din zona euro.
Formatul, inaugurat în Franţa în toamna anului 2008, în plină criză financiară, a continuat. Premierul britanic, David Cameron, a cerut şi obţinut un summit cu toţi membrii UE la Bruxelles miercuri, după ce iniţial, urmau să participe numai membrii zonei euro. Cameron şi-a exprimat îngrijorarea că partenerii din UE iau „decizii vitale pentru alte ţări ale pieţei comune, cum ar fi deciziile privind serviciile financiare care privesc întreaga piaţă unică”. Discuţiile s-au animat în ce priveşte subiectul, preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, adresându-se înţepat oficialului britanic: „ aţi pierdut o bună ocazie să tăceţi”.
Sunt destui care evocă de acum existenţa în cadrul UE a două blocuri, cei din Uniunea monetară şi cei din afara ei.
Uniunea monetară şi ceilalţi
Comisia Europeană este şi ea preocupată de ceea ce percepe drept o tendinţă crescândă a gestionării „interguvernamentale” a Europei de către Berlin şi Paris, care marginalizează instituţiile comunitare şi în primul rând Comisia. Preşedintele ei, Jose Manuel Barroso declara că „nu trebuie să avem o separare între zona euro şi restul UE”. Olanda şi Finlanda au lansat un avertisment estimând că „toate ţările membre trebuie să fie implicate în decizii” pentru menţinerea prosperităţii economice a continentului. Premierul suedez, Fredrik Reinfeldt, a cărui ţară nu aparţine zonei euro, a criticat summiturile deschise doar membrilor eurozonei. În schimb, Germania forţează pentru aranjamente doar între membrii Uniunii monetare şi doreşte o nouă reformă a tratatelor şi disciplină bugetară colectivă.
Franţa militează în favoarea creşterii importanţei zonei euro ca entitate pentru a realiza ideia sa de „guvernare economică”.
O sursă diplomatică franceză recunoaşte că „există din ce mai mult o Europă cu două viteze”. În cadrul Uniunii Europene cu 27 de membri, va exista un grup euro care va fi din ce în ce mai integrat şi de care Comisia Europeană va trebui să ţină seama.
Instituţii proprii
Ţările zonei euro doresc să reformeze funcţionarea Uniunii monetare mergând dincolo de pilotarea în comun şi a disciplinei bugetare. La summitul din 23 octombrie s-a decis ca preşedintele UE, Herman Van Rompuy să ocupe şi postul de „preşedinte al zonei euro”, urmând să prezideze nu numai summiturile celor 27, ci şi pe cele ale liderilor Uniunii monetare, cu ajutorul unei mici structuri. Numirea răspunde dorinţei tandemului franco-german, mai ales a Parisului, care de ani de zile caută să întărească singularitatea zonei euro cu summituri bianuale ale liderilor zonei şi nu doar cu ocazii excepţionale. Cele două puteri europene doresc şi crearea unui post de
„supercomisar”, echivalent cu un ministru european de Fi-
nanţe însărcinat cu disciplina bugetară.
Miercuri, liderii zonei euro au insistat asupra necesităţii unei reforme de guvernare şi a fost făcut un prim pas ieri odată cu anunţul făcut de preşedintele CE, Barroso privind crearea unui „super-comisar al euro” prin extinderea funcţiilor lui Olli Rehn, comisarul pentru afaceri economice şi monetare.
Documente oficiale precizează că „este nevoie de coerenţă între activităţile zonei euro şi cele ale Uniunii Europene, respectând deplin integritatea UE în ansamblul ei”, că preşedintele euro va ţine ţările din afara zonei euro foarte bine informate de pregătirile şi rezultatele sumiturilor celor 17 . Dar, deja s-a evidenţiat evoluţia spre o Europă cu două viteze, o Europă în care membrii eurozonei se vor dezvolta separat, potrivit propriilor interese, ceea ce poate deveni periculos pentru restul ţărilor din UE.
