O criză politică gravă a fost declanșată în Polonia de publicarea unor convorbiri private dintre oficiali de rang înalt ai guvernului, printre care se numără miniștrii de Externe, de Interne, Finanțe și guvernatorul Băncii Naționale. Criza riscă să doboare Guvernul Donald Tusk (foto), aflat la putere de șapte ani, și să genereze o perioadă de instabilitate și incertitudine în Polonia. Atât Puterea, cât și Opoziția sunt de acord că o implicare a serviciilor secrete ruse nu poate fi exclusă.
Povestea începe în iulie 2013, într-un restaurant din Varșovia, „Sowa și Prietenii”, unde guvernatorul Băncii Centrale a Poloniei, Marek Belka, și ministrul de Interne, Bartlomiej Sienkiewicz, s-au întâlnit pentru a pune țara la cale. Sowa și Prietenii este, scrie presa poloneză, unul dintre restaurantele favorite ale oamenilor politici și de afaceri polonezi, dar se pare că Sowa nu era chiar atât de prietenos cum credeau ei pentru că, sâmbătă,14 iunie, săptămânalul Wprost a provocat un cutremur politic care riscă să destabilizeze establishment-ul polonez publicând fragmente din această conversație înregistrată.
Discuția, presărată de obscenități, a șocat societatea poloneză nu atât prin limbajul licențios pe care îl folosesc atât de natural liderii polonezi, cât prin conținutul ei. Sienkiewicz și Belka analizează posibile scenarii economice, iar ministrul de Interne îi cere guvernatorului Băncii Centrale sprijin, în cazul unei posibile recesiuni, pentru crearea unor condiții economice realegerii principalului partid de guvernământ – Platforma Civică – condus de premierul Donald Tusk pentru un nou mandat la alegerile legislative din 2015. Tusk este deja prim-ministru din 2007, cel mai longeviv premier polonez de după 1989, dar conversația dintre cei doi sugerează că plănuia cu cel puțin doi ani înainte să rămână la putere și după 2015.
Din discuție reiese că Belka își dă acordul să intervină pe piață în sprijinul guvernului, dar cere la schimb îndepărtarea ministrului de Finanțe, Jacek Rostowski, care avea să fie demis patru luni mai târziu și înlocuit cu un tehnocrat și rezolvarea „problemei” unuia din membrii Consiliului de Politică Monetară care deține un vot-cheie și care nu îi permite lui Belka să obțină controlul total asupra acestui organism. Discuția se poartă în contextul în care Sienkiewicz „admite că statul (de drept) polonez nu există decât pe hârtie” și sugerează că, prin urmare, independența cerută de lege a Băncii Naționale este un moft.
Marek Belka este cunoscut prin atitudinile sale publice cinice, dar, pe de altă parte, este unul din greii politicii poloneze, iar posibilitatea ca acesta să fie forțat să demisioneze de la conducerea Băncii Centrale a afectat deja piața financiară poloneză (cea mai dezvoltată din Europa Centrală și de Est) și a provocat devalorizarea zlotului. Criza este suficient de gravă încât să fie evocată posibilitatea organizării de alegeri anticipate, dar până acum cele două principale forțe politice ale Poloniei, Platforma Civică a lui Tusk și Partidul Lege și Justiție (PiS), condus de Jaroslaw Kaczynski, nu s-au pus de acord asupra naturii scandalului. Primii consideră că interceptarea conversației celor doi este lucrul cel mai grav pentru Polonia, iar cei din urmă arată acuzator spre conținutul acesteia.
Cine a făcut înregistrările?
În Polonia, spre deosebire de România sau Italia, interceptările neautorizate ale conversațiilor sau ale convorbirilor telefonice se pedepsesc sub articolul 267 al Codului Penal polonez cu până la doi ani închisoare. Altfel spus, în Polonia, înregistrările făcute de fiul lui Bercea Mondial cu Mircea Băsescu și difuzate de Antena 3 ar fi dus automat la arestarea autorului înregistrărilor indiferent de conținutul lor.
Întrebarea este, așadar, cine a făcut înregistrările și în ce scop. Ipoteza cea mai la îndemână ar fi că ele au fost realizate ilegal de Serviciul de Securitate Internă (SRI-ul polonez), dar ea nu rezistă pentru că, în Polonia, Serviciul de Securitate Internă este în subordinea ministrului de Interne, care să întâmplă să fie una din victimele interceptărilor. Pe de altă parte, redactorul-șef al Wprost, Sylwester Latkowski, a refuzat să ofere autorităților informații asupra provenienței înregistrărilor.
Miercuri seară, un desant format din procurori, polițiști și agenți secreți a invadat redacția publicației în direct la televiziune. După ce au forțat intrarea într-un birou închis, polițiștii l-au bruscat pe Latkowski și au încercat să-i smulgă laptopul din brațe, dar au fost nevoiți în cele din urmă să se retragă pentru că legea poloneză dă dreptul ziariștilor să își protejeze sursele. Operațiunea a fost calificată de responsabili ai Justiției poloneze drept dezgustătoare și a fost condamnată chiar și de OSCE pentru că s-a produs în lipsa unui ordin judecătoresc. Procurorii și polițiștii polonezi au fost atât de dornici să pună mâna pe ceea ce se afla în laptopul redactorului-șef al Wprost încât au uitat să mai respecte legea.
Cert este că până acum nu a fost arestat decât patronul restaurantului Sowa și Prietenii, un anume Lukasz N., ceea ce sugerează că înregistrările s-au făcut cu știința sa. La Varșovia se vorbește fie de o conspirație a unor grupuri de interese financiare care ar fi fost implicate în realizarea acestor înregistrări, fie de implicarea unor servicii secrete străine, mai exact a rușilor.
Tentativă rusească de a destabiliza Polonia?
Implicarea rușilor nu poate fi dovedită câtă vreme sursa înregistrărilor nu este cunoscută, dar există temeiuri bune pentru a o lua foarte serios în considerare. Pe de o parte este vorba despre mediul de propagare ales. Wprost este un tabloid în cel mai clasic stil, care se ocupă cu celebrități, cancanuri și bârfe și care până acum nu a manifestat vreun interes politic consistent. În această calitate este totodată complet amoral și nu se dă în lături de la nimic pentru un subiect senzațional, deci este mediul perfect de propagandă pentru cineva din afară care ar vrea să creeze haos în politica poloneză.
Pe de altă parte, există precedente. În luna februarie, pe Youtube au apărut brusc convorbirile telefonice dintre asistentul secretarului american de stat pentru afaceri europene și eurasiatice, Victoria Nuland, și ambasadorul SUA la Kiev, Geoffrey Pyatt, în care aceștia discutau despre criza ucraineană, demonstrațiile din Maidan și despre cea mai potrivită persoană care să-i succeadă lui Viktor Ianukovici. Înregistrările erau în așa fel editate încât să lase impresia că ar exista un complot american pentru a provoca o răsturnare lui Ianukovici și a instala în locul lui un fidel al Washingtonului.
Deși rușii nu au recunoscut-o niciodată, americanii au fost foarte hotărâți în condamnarea serviciilor de informații ruse pentru înregistrarea și difuzarea convorbirii. Nici o lună mai târziu, tot pe Youtube apăreau fragmente dintr-o altă convorbire, de data aceasta dintre ministrul estonian de Externe, Urmas Paet, și șefa diplomației europene, Catherine Ashton, care sugera că primul ar fi primit informații credibile că nu forțele de represiune ale regimului, ci protestatarii înșiși ar fi plasat de fapt lunetiștii pe clădirile din jurul Pieței Independenței din Kiev care au declanșat masacrul de pe 18 februarie.
Nu este exclus, așadar, ca rușii să se folosească de un tabloid polonez pentru a scurge materiale compromițătoare despre actualul guvern. Spre această concluzie, împărtășită atât de putere, cât și de opoziție, par să indice și o serie de înregistrări noi care vor fi publicate astăzi de Wprost și care ar putea să compromită cariera ministrului de Externe.
Radoslaw Sikorski: „Alianța cu SUA nu face doi bani”
Sâmbătă, avocații Wprost au înmânat procurorilor un memory-stick care conținea toate înregistrările, dar ziarul va continua publicarea lor pentru că redactorul-șef al al revistei a anunțat pe Twitter că în numărul de astăzi vor apărea lucruri încă și mai explozive. Într-un fel de teaser care anunță dezvăluiri incendiare, Wprost a difuzat un scurt fragment dintr-o convorbire între ministrul de Externe, Radoslaw Sikorski, și fostul ministru al Finanțelor, Jacek Rostowski.
Sikorski, om educat la Oxford și a cărui soție este jurnalista americană Anne Applebaum, afirmă nici mai mult nici mai puțin decât că „alianța Poloniei cu Statele Unite nu face doi bani” și că, dimpotrivă, este „dăunătoare căci creează un fals sentiment de securitate” polonezilor care cred ca proștii că această alianță le întărește securitatea, în vreme ce nu face decât să tensioneze relațiile cu Germania și Rusia. Toată aceste considerații, ce par extrase din manualul de propagandă al Vocii Rusiei, sunt îmbrăcate în același limbaj vulgar care pare să fie marca înregistrată a politicienilor polonezi.
Ministerul de Externe de la Varșovia a refuzat să confirme sau să infirme autenticitatea înregistrării precizând că așteaptă ca aceasta să fie publicată integral, dar lucrurile stau deja foarte prost pentru Sikorski. Una este ca guvernatorul Băncii Naționale să vorbească despre manipularea cursului de schimb și a ratei inflației pentru a sprijini guvernul și cu totul altceva este ca ministrul de Externe să afirme că alianța cu Statele Unite este inutilă și nu face decât să-i înfurie pe ruși, mai ales într-un moment în care Sikorski era lăudat în Occident pentru modul în care a gestionat criza ucraineană și când, din această postură de vedetă a diplomației europene, era tot mai des menționat ca posibil succesor al lui Catherine Ashton în viitoarea Comisie Europeană.
Lovitură de stat?
O altă convorbire care va fi publicată astăzi de Wprost are loc între consilierul lui Donald Tusk, Pawel Gras și Jacek Krawiec, președintele director general al PKN Orlen SA, cea mai mare companie de rafinare a petrolului din Polonia. Aceste noi dezvăluiri vor crește presiunea asupra premierului Donald Tusk de a demisiona. La începutul săptămânii trecute, el a refuzat să demisioneze din cauza unor înregistrări „penale” care nu dovedesc că s-ar fi comis vreo ilegalitate și a denunțat ceea ce a numit „o tentativă de lovitură de stat sau o tentativă de răsturnare a guvernului prin mijloace ilegale”, dar câteva zile mai târziu a admis că este posibil să convoace alegeri anticipate. La rândul său, președintele Bronislaw Komorowski, care provine tot din Platforma Civică, a apărut public extrem de furios pentru a susține ideea de alegeri anticipate pentru că, a afirmat el, „este nevoie de o decizie democratică atunci când instituțiile statului nu pot reacționa la situații dificile”. Komorowski este considerat în Polonia ca făcând parte din elita filo-rusă, ceea ce Donald Tusk nu este, iar forțarea alegerilor anticipate nu ar face decât să adâncească criza politică din Polonia și să slăbească poziția guvernului.
În acest moment, Platforma Civică este cotată cu 20-25% din opțiunile de vot, în vreme ce PiS are între 32% și 40%, în funcție de sondaje. Formațiunea lui Tusk guvernează împreună cu un Partid Țărănesc, dar, dacă alegerile ar fi convocate foarte curând, partidul conservator al lui Kaczynski nu ar avea cu cine face coaliție pentru că în Parlament n-ar mai intra decât socialiștii și populiștii. De aceea, Kaczynski susține demisia lui Tusk, dar nu susține alegeri imediate, ci formarea unui guvern de tehnicieni care să gestioneze țara până la alegerile la termen, variantă refuzată de celelalte partide de opoziție.
Ascensiunea la putere a PiS, un partid mult mai puțin dispus la dialog cu Moscova decât Platforma Civică, nu ar servi interesele lui Putin și ale Rusiei, dar destabilizarea guvernului actual și o lungă perioadă de blocaj politic la Varșovia ar scoate Polonia din jocul diplomatic european și poziția de actor major în criza ucraineană. Ceea ce nu reprezintă o lovitură de stat, dar este foarte aproape.
