Procesul LuxLeaks promite abordarea mai multor subiecte arzătoare de actualitate, de la statutul fragil al lansatorilor de alerte la scandalul de evaziune fiscală.
Câteva săptămâni după dezvăluirea Panama Papers care a produs un şoc la nivel mondial,trei francezi, printre care un ziarist, au compărut în faţa tribunalului corecţional din Luxemburg, fiind acuzaţi că au dezvăluit mii de pagini privind practicile fiscale ale marilor multinaţionale stabilite în Luxemburg. Antoine Deltour, lansatorul de alertă, este acuzat că a organizat scurgerea acestor documente fiscale de la cabinetul de audit PricewaterhouseCoopers (PwC) pentru care lucra în capitala Marelui Ducat. Marţi, procurorul a cerut pentru el şi pentru alt lansator de alertă, Raphael Haletn (şi el angajat la PwC), o pedeapsă de 18 de închisoare pentru fiecare. Şi o amendă pentru ziaristul
Edouard Perrin, care a obţinut de la ei documentele interne. În loc să fie sancţionate practicile ilegale, cei care le dezvăluie sunt trimişi după gratii.
Destăinuire
John Doe, necunoscutul care a dezvăluit presei 11,5 milioane de fişiere din arhivele cabinetului de avocatură Mossack Fonseca, a transmis ziarului german Suddeutsche Zeitung un manifest scris în engleză (din care publicăm fragmente) pentru a explica de ce a remis acele documente. „Inegalitatea veniturilor este una din mărcile epocii noastre. Ea ne afectează pe toţi, pretutindeni în lume. Dezbaterea privind accelerarea ei rapidă se face de ani de zile, dar politicienii, universitarii şi activiştii sunt incapabili să întrerupă progresia acestei inegalităţi în pofida nenumăratelor discursuri şi analize statistice, a câtorva contestări fragile şi a unor reportaje ocazionale. Şi, totuşi, unele întrebări rămân: de ce? Şi pentru ce acum?
Panama Papers furnizează un răspuns convingător acestor întrebări – o corupţie masivă şi generalizată, şi nu este o coincidenţă că acest răspuns ne vine de la un cabinet de avocaţi. Mai mult decât o simplă rotiţă în maşina «gestionării averilor», Mossack Fonseca a uzat de influenţă pentru a scrie şi torsiona legile pretutindeni în lume în favoarea intereselor criminale timp de mai multe decenii. Ramon Fonseca şi Jurgen Mossack vor să ne facă să credem că societăţile lor ecran, numite şi «vehicule speciale ad-hoc», se aseamănă cu maşinile. Numai că vânzătorii de maşini de ocazie nu fac legi. Şi singurul scop ad-hoc al «vehiculelor» pe care le-au creat este prea des fraudulos şi la scară amplă.“
Structurile crimei
Societăţile-ecran sunt ades utilizate pentru evaziune fiscală, dar Panama Papers demonstrează fără dubiu că, deşi nu sunt prin definiţie ilegale, aceste structuri sunt asociate unei largi palete de crime care merg dincolo de evaziunea fiscală. Am decis să denunţ Mossack-Fonseca pentru că fondatorii, angajaţii şi clienţii au de dat răspunsuri la rolul lor în aceste crime, din care doar câteva au fost dezvăluite până acum. Ar fi nevoie de ani, dacă nu de decenii, pentru ca amploarea reală a actelor ignobile ale acestui cabinet să fie dezvăluite. Cabinetul de avocaţi, fondatorii şi angajaţii au violat o infinitate de legi în totală cunoştinţă de cauză şi în mod repetat. Public, ei pledează ignoranța, dar documentele semnalează o cunoaştere aprofundată şi o transgresiune deliberată. Se ştie deja că Mossack este vinovat de sperjur în faţa Curţii Federale din Nevada.
Am observat, scrie John Doe, cum – unul după altul – lansatorii de alertă şi activiştii în domeniu îşi văd viaţa distrusă după ce au contribuit la punerea în lumină a malversaţiunilor evidente, în SUA, ca şi în Europa. Edward Snowden este blocat la Moscova, exilat prin decizia Guvernului Obama de a-l urmări în justiţie în virtutea legii asupra spionajului. Antoine Deltour este în prezent în proces la Luxemburg pentru că a furnizat informaţii presei asupra modului în care Luxemburg semna în secret acorduri fiscale cu multinaţionalele, furând statelor vecine miliarde din reţetele fiscale.
Lansatorii de alertă care dezvăluie malversaţiuni incontestabile din afara sau din interiorul sistemului ar merita imunitate contra represaliilor guvernamentale.
