Un articol publicat de Welt am Sonntag, reluat de Guardian, dezvăluie prietenia secretă dintre preşedintele rus Vladimir Putin, fost agent KGB, şi germanul Matthias Warnig (foto), fost ofiţer STASI, poliţia politică est-germană. Warnig, convertit în om de afaceri, este un obişnuit al Kremlinului şi ocupă locuri în numeroase consilii de administraţie ale giganţilor ruşi ai energiei şi nu numai. Articolul relevă modul în care Warnig a devenit unul dintre personajele-cheie din economia Rusiei. O călătorie în timp spre perioada în care a devenit atât de apropiat de Putin.
Povestea lui Matthias Warnig şi a lui Vladimir Putin este cea a doi oameni care au multe în comun – ambii au crescut în ţări socialiste, ambii sunt foşti agenţi ai serviciilor secrete. Drumurile lor s-au încrucişat acum un sfert de secol, au petrecut mult timp împreună, s-au înţeles, s-au împrietenit. Pe parcurs, Warnig a devenit unul dintre personajele cele mai puternice din economia Rusiei. Relaţia lor este unică, dar, după cum subliniază publicaţia germană, simbolizează şi legăturile forte dintre Germania şi Rusia. Unul din motivele pentru care întreprinderi germane s-au opus şi au avertizat contra impunerii de sancţiuni contra Rusiei în contextul crizei din Ucraina. Persoane ca Warnig au construit în timp reţele solide, puse în pericol de conflictul ucrainean. Criza din Ucraina a avut un impact deosebit de puternic asupra lui Warnig. La 31 iulie, UE a pus cei mai importanţi acţionari ai Băncii Rosia pe lista neagră – Putin şi consilierii săi de încredere din conducerea băncii, Iuri Kovalciuk şi Nikolai Şamalov. Înainte, SUA îngheţaseră activele acestei bănci şi ale celor care au făcut tranzacţii ilegale cu ea. Warnig cunoştea cei doi bancheri foarte bine, după 2003 el fiind membru în Consiliul de Administraţie – CA – al Băncii Rosia, numită şi „banca amicilor lui Putin“. A doua instituţie de credit din Rusia, VTB Bank, cu 100.000 de angajaţi, a fost şi ea afectată de măsurile americano-europene. Şi acolo Warnig era în CA.
El ocupă posturi importante şi în alte companii din Rusia, în special din domeniul energiei. Este membru în CA al Rosneft, cea mai mare companie de energie din lume, care deţine 5% din producţia mondială de petrol. În Rusia, petrolul este transportat de Transneft, care controlează 70.000 km de conducte. După cum bănuiţi, Warnig este membru al CA şi la Transneft. Şi la Rusal, cel mai mare producător de aluminiu din lume. Putin i-a oferit personal lui Warnig acest post pentru a arbitra un conflict între proprietari, toţi oligarhi puternici. Warnig nu lipseşte nici din transportul de gaz, fiind director general la Nord Stream AG, societatea care exploatează gazoductul ce leagă Vyborg, în Rusia, de Lubmin, în Germania, prin Marea Baltică. Aici este înghesuială.
Preşedintele comitetului acţionarilor este alt prieten al lui Putin, Gerhard Schröder. Apropierea dintre cei trei nu a apărut decât de curând, legăturile dintre ei devenind evidente în seara de 28 aprilie 2014, când Schröder a apărut în faţa porţilor palatului Iusupov din Sankt Petersburg.
O limuzină neagră a accelerat din spate şi Putin a coborât şi l-a îmbrăţişat pe Schröder, felicitându-l pentru împlinirea a 70 de ani.
Debutul ca agent
În 1974, Matthias Warnig, în vârstă de 18 ani şi secretar al Tineretului German Liber, mişcarea tineretului socialist din Republica Democrată Germană (RDG), a acceptat şi semnat pentru a deveni ofiţer STASI, după ce i s-a explicat cum misiunile acestei instituţii erau protejarea şi ameliorarea socialismului.
Decizia i-a marcat viitorul. Ministerul a luat toate deciziile pentru el, ce carieră să urmeze şi ce să facă pentru a parveni, nu a fost înrolat în armată, dar a urmat un antrenament de şase luni la un regiment al STASI.
La 1 aprilie 1975, la începutul carierei, Warnig a fost antrenat ca agent în serviciul extern de informaţii, HVA, a devenit un OibE (Offizier im besonderen Einsatz), ofiţer cu scopuri speciale, pentru care a avut nevoie de o viaţă civilă paralelă. A studiat la Şcoala Superioară de Economie din Berlinul de Est, unde colegii lui habar nu aveau că este agent al serviciilor secrete, cu numele de cod Okonom.
După absolvire, primul său loc de muncă a fost în Ministerul pentru Comerţ Exterior, loc ideal pentru a face spionaj industrial.
Viaţa privată şi-a urmat traseul: s-a căsătorit, a avut doi copii, Stefan şi Claudia, şi curând a fost trimis în Germania de Vest, unde a lucrat ca reprezentant de comerţ. În realitate,era spion infiltrat, numele de cod fiind Arthur. Jovial, spionul STASI şi-a făcut mereu noi contacte şi, fie că era vorba de Krupp, Rheinbraun, Thyssen, BASF, Data Becker sau Dres-dner Bank, dosarele arată că nu i-a fost prea greu să pună mâna pe informaţii.
Drumul spre Rusia
După căderea Zidului Berlinului, unor spioni ai STASI le-a fost refuzată o nouă carieră din cauza trecutului. Nu şi lui Warnig, cariera sa de spion fiind un bun antrenament pentru un profesionist în capitalism, un sistem pe care învăţase să îl stăpânească. În 1989, Warnig a fost chemat acasă şi a lucrat la sediul serviciilor secrete din Berlinul de Est.
Trecutul de succes al lui Warnig ca spion STASI i-a permis să menţină o vastă reţea de contacte în Germania de Est, fără să fie expus prea mult.
În timpul unei călătorii de afaceri la Bonn, el l-a întâlnit pe Wolfgang Roller, atunci preşedintele CA la Dresdner Bank, şi a reuşit să-i câştige simpatia, acesta având nevoie de personal calificat pentru expansiunea băncii spre est. Warnig a părăsit serviciile secrete est-germane cu rang de căpitan şi a început o nouă muncă la 20 mai 1990, la agenţia fiduciară care a privatizat întreprinderi germane din Est.
Roller l-a trimis la Londra pentru un curs în sectorul bancar, şi revenit în Germania, a devenit un consilier căutat în negocierile asupra restructurării datoriei URSS. CA al Dresdner Bank i-a ordonat să îşi facă noi contacte în ţară cu singura sarcină de a supraveghea situaţia dinn Rusia.
Warnig şi-a consiliat banca să deschidă un birou la Sankt Petersburg şi a devenit şeful acestuia.
În octombrie 1991 avea urgentă nevoie de o întâlnire cu primarul oraşului de pe Neva. Adjunctul acestuia, Vladimir Putin, deşi nu era încă un om politic de prim rang, îşi făcea invitaţii să aştepte. Warnig a aşteptat opt ore, dar cererea pe care urma să i-o facă era foarte importantă – Dresdner Bank urma să-şi deschidă primul birou la Sankt Petersburg. Rusa germanului era încă foarte slabă şi a folosit un translator. Putin, care petrecuse mare parte a anilor 1980 ca ofiţer KGB la post în Dresda, a ascultat translatorul câteva minute înainte de a-şi pierde răbdarea. „Opreşte acest nonsens, să vorbim germana, n-am timp pentru un traducător“. Pe scurt, întâlnirea a fost un succes şi Dresdner Bank a deschis biroul în luna decembrie a acelui an.
Warnig îşi lăsase familia în Germania, trăia la un hotel şi se plictisea în weekenduri. Putin l-a invitat frecvent la datcha lui, au băut bere, au vorbit şi au realizat că evoluţia carierelor era similară. În 1993, soţia lui Putin, Ludmila, a avut un accident grav de maşină. Warnig l-a ajutat şi Ludmila a fost operată în Germania. Dresdner Bank a achitat factura. Putin l-a ajutat la rândul său, ca o dovadă de prietenie, şi Dresdner a devenit prima instituţie occidentală de credit din Rusia. Foştii spioni nu s-au mai despărțit, deşi Putin s-a reorientat din 1996. Şeful său, primarul Sankt Petersburgului, Anatoli Sobciak, pierduse alegerile municipale, iar Putin, ajuns adjunct, a schimbat oraşul şi a cerut un post în administraţia prezidenţială de la Kremlin. În iarna următoare, cei doi şi-au petrecut vacanţa cu familiile la Davos, în Elveţia. După alţi trei ani, Warnig era prieten cu unul dintre oamenii cei mai puternici ai planetei. Printre altele, s-a transformat în unul din principalii reprezentanţi ai puterii în economia rusă. Când în 2005 trecutul său de spion STASI a fost făcut public, poziţia sa nu a fost afectată. Era prea important.
Warnig nu s-a simţit în largul său în Rusia şi s-a instalat în sud-vestul Germaniei. El a fondat MW Invest GmbH &Co KG, o societate de gestiune de active (din care fac parte toţi copiii săi, care a investit în imobiliare în Brisgau. Îşi terminase şederea în Rusia, când cea de-a doua soţie, Elena, pe care a cunoscut-o la Sankt Petersburg, a început să gestioneze fonduri estimate la peste 10 milioane euro. Matthias Warnig, unul dintre cei care vorbesc deschis cu Putin, este foarte discret în privința vieţii sale personale şi nu vorbeşte despre trecut în public. Evită media, nu dă interviuri decât extrem de rar. A păstrat tăcerea şi despre relaţia sa cu preşedintele rus încă de la început.
La Cafeneaua Artiştilor
Potrivit publicaţiei germane, când Putin ajunge în capitala germană, îşi găseşte timp să treacă prin cartierul Schöneberg din Berlin, unde se află numeroase restaurante, baruri şi cafenele, dar frecventează Cafeneaua Artiştilor, unul dintre restaurantele lui preferate. Deloc întâmplător. Motivul este proprietarul localului, Stefan Warnig. Putin îl cunoaşte de când acesta era copil, tatăl său fiind Matthias Warnig, bunul său prieten.
Germanii credeau că persoana din Germania care are bune relaţii cu Putin este fostul cancelar Gerhard Schröder, dar s-a dovedit că prietenia cu Warnig este mult mai veche, dintr-o epocă anterioară celei în care liderul rus a devenit unul dintre puternicii lumii. Warnig se întâlneşte cu Putin mult mai des decât cu Schröder. Contrar majorităţii şefilor de stat, care adesea trebuie să aştepte luni de zile pentru o audienţă cu şeful de la Kremlin, Warnig este un obişnuit al „casei“, potrivit unor surse de la Moscova; cei doi foşti spioni se întâlnesc „în general la fiecare trei săptămâni“.
