La summitul franco-italian de la Caen de sâmbătă, oficialii din cele două ţări au abordat un subiect preocupant – ameninţarea jihadiştilor ce operează în Libia care atacă de acum ţările vecine, aşa cum s-a petrecut în Tunis, la muzeul Bardo (21 morţi) şi în Yemen (142 morţi). Experţii au precizat că Statul Islamic nu se va opri la Tunis sau Sanaa, plajele din sudul Europei şi apele Corsicii putând fi următoarele ţinte. Şi premierul francez, Manuel Valls avertiza că „ameninţarea teroristă este la un nivel fără precedent”. Mediterana riscă să devină un nou loc al pirateriei ca Golful Guineii sau strâmtoarea Malacca.
Statul Islamic a revendicat intrarea sa pe scena yemenită cu atentate care au lăsat în urmă 142 de morţi în Sanaa, vineri. Profitând de anarhia ambiantă şi de un resentiment antişiit printre sunniţi, SI câştigă teren asupra Al Qaeda. Atacurile sinucigaşe de vineri contra moscheilor din Sanaa, frecventate de credincioşi şi de miliţiile şiite huthi (care controlează total de la finele lui februarie capitala yemenită) s-au soldat cu 142 morţi şi 351 răniţi. Grupul extremist sunnit, SI a revendicat atentatele, cele mai sângeroase comise în Sanaa, afirmând că ele sunt doar „partea vizibilă a icebergului” şi vor urma altele. Al Qaeda din peninsula arabică, Aqpa, s-a distanţat şi a declarat că niciodată „nu ar viza moschei şi pieţe” pentru a ucide „vieţi nevinovate”.
Carnagiul a intervenit 48 ore după atacul de la muzeul Bardo din capitala Tunisiei, unde au fost ucişi 20 turişti străini şi un tunisian, de asemenea revendicat de SI, dând impresia unei campanii coordonate de gruparea extremistă. Yemenul este în pragul războiului civil cu un teritoriu rupt în două – nordul, controlat din septembrie de huthi, susţinuţi de Iranul şiit, şi sudul, dominat de dorţele aliate ale preşedintelui Abd Mansur Hadi, apropiat de Arabia Saudită. Hadi a fost arestat la domiciliu dar a reuşit să fugă din Sanaa şi s-a refugiat la Aden.
Statul Islamic, care a înlocuit Al Qaeda în Siria şi în Irak după lupte fratricide în 2014, nu a fost vizibil în Yemen dar după ce rebelii huthi au preluat controlul capitalei şi au cucerit o bună parte a ţării Al Qaeda a pierdut din credibilitate. Perpetuând carnagiul din Sanaa, SI a demonstrat că şi-a extins capacitatea de a lovi duşmanul „eretic” în ochii săi, cu mai multă violenţă decât Aqpa. Aceasta denunţă „barbaria” SI în irak şi în Siria şi rămâne fidelă lui Ayman Al-Zawahiri, succesorul lui Ossama bin Laden.
Atacurile din Yemen au vizat în mod coordonat locuri de cult în zi de vineri, ziua rugăciunii şi par să fi fost destinate să facă maximum de victime civile şi să lovească spiritele, ca o voinţă de acelerarea a sectarizării conflictului din ţară.
Specialişti europeni consideră că Yemenul evoluează spre o situaţie gen siriană şi irakiană, cu un război civil cu caracter confesional, opozând sunniţi şi şiiţi. Statul Islamic nu şi-a ascuns niciodată voinţa de a-şi întinde teritoriul autoproclamatului „califat” în Arabia iar Yemen este o ţintă deosebită, fiind perceput ca „leagănul arabilor”. Organizaţia jihadistă continuă strategia sa de încercuire a Arabiei Saudite.
„Râuri de sânge”
Supravieţuitorii atacurilor jihadiştilor contra moscheilor declară că „sângele curgea în râuri” printre morţi şi muribunzi. In afara moscheilor, cei care se aflau în apropierea exploziilor au fost ucişi pe loc şi corpurile carbonizate erau de nerecunoscut. În interior, era plin de morţi şi de corpuri mutilate. Autorităţile au anunţat 142 de morţi dar bilanţul este provizoriu având în vedere că peste 350 de persoane au fost rănite. Printre morţi, numeroşi copii şi imamul moscheii Badr, alţi doi înalţi demnitari huthi, membri ai sectei şiite zaidite, fiind grav răniţi, potrivit Al Jazeera.
Conclav la Caen
Ceea ce au prevăzut specialiştii în terorism, şi anume că Statul Islamic nu se va opri la Tunisia, s-a adeverit la doar 48 de ore după măcelul din muzeul Bardo – jihadişti kamikaze au lovit moschei din Sanaa vineri, în ziua rugăciunii şi au ucis 142 de persoane şi au rănit alte 351.
În cadrul summitului franco-italian de la Caen, ameninţarea jihadistă a reprezentat unul din subiectele sensibile dezbătute. Amiralii cu funcţii înalte în NATO au fost cei care au subliniat această ameninţare care pluteşte asupra apelor şi coastelor Mediteranei. Este vorba de un risc ce se amplifică datorită faptului că teroriştii pot profita de drama umană reprezentată de afluxul miilor de refugiaţi din Siria, Yemen şi Eritreea, care, de luni de zile se revasă asupra coastelor sudice ale Europei, fără ca guvernele implicate, italian sau grec, sau responsabili ai UE să găsească un mod de a evita această maree. „Dacă aş avea un iaht de plăcere şi aş intenţiona să navugehz în vara asta pe Mediterana, aş fi îngrijorat pentru securitatea mea” a declarat amiralul britanic Chris Parry. „Coastele italiene, malurile europene cele mai apropiate de Libia, vor deveni locuri de mare risc” a avertizat şi amiralul american Jim Stavridis. În opinia sa, Mediterana riscă să devină, după Oceanul Indian, Golful Guineii sau strâmtoarea Malacca, un nou teren de acţiune pentru piraterie.
Alertă în Mediterana
Numai că piraţii nu vor fi bandiţii mărilor, ca în largul Somaliei, ci teroriştii Statului Islamic care arborează steagul negru al jihadului şi practică metodele barbare aplicate în Siria şi în Irak. Pentru a acţiona le sunt suficiente doar câteva „speedboats”, ca cele folosite de piraţi în Oceanul Indian dar spre deosebire de ei, jihadiştii dispun de un armament mult mai sofisticat, în special de lansatoare de rachete, între care rachete mare-mare. Şi au rezerve aproape nelimitate pentru că se pot aproviziona din arsenalele lăsate de Gadhafi. Şi se pot ascunde în spatele ambarcaţiunilor cu imigranţi care caută să atingă malurile italiene şi greceşti, evitând să fie reperaţi prea rapid de gărzile de coastă.
Un alt pericol este că jihadiştii se folosesc de aceste ambarcaţiuni-pubelă cu refugiaţi pentru a introduce încărcătura lor în oameni înarmaţi pentru a executa operaţiuni teroriste pe coastele şi plajele sudice europene. Sau chiar să ocupe o insulă italiană sau elenă, mai arată amiralul Stavridis, fost comandant NATO. În faţa acestei ameninţări, Europa pare indecisă. După ce luni de zile au lăsat italienii să se descurce aproape singuri cu afluxul de refugiaţi la Lampedusa, opt ţări din UE au pus în funcţiune o operaţiune botezată Triton, dar, din cauta lipsei de interes a ţărilor europene din nord care nu se simt ameninţate, mijloacele rămân insuficiente. La simmitul de la Caen, francezii şi italienii au discutat despre posibilitatea întăririi Triton făcând apel la marina egipteană şi cea tunisiană pentru a supraveghea ambarcaţiunile cu refugiaţi şi eventualele „speedboat” la plecarea de pe coastele africane.
