Stratfor publică un material în trei părți, dedicat analizei motivelor și consecințelor scăderii prețului petrolului, în care trece în revistă schimbările structurale din piața energetică și încearcă să identifice care țări vor pierde și care vor câștiga din această ieftinire. Vă prezentăm prima parte a acestei analize.
Autorii arată că, de la jumătatea lunii iunie, când prețul țițeiului Brent a scăzut cu 25% (de la un maximum de 115 la 87 de dolari pe baril), factorii structurali care au dus la ieftinire au produs printre producători îngrijorarea că prețul ar putea rămâne la acest nivel până la finalul anului 2015. Unele bănci de investiții și-au redus estimările privitoare la prețul petrolului pentru viitorul imediat. Stratfor consideră că oferta va rămâne mare cât timp producția de energie din America de Nord se va afla în creștere, iar țările OPEC ezită sau nu pot să-și reducă semnificativ producția. Scăderea economică din China și stagnarea din UE limitează, de asemenea, creșterea cererii de petrol, ceea ce face foarte dificilă revenirea la prețul anterior.
Petrolul este marfa cea mai importantă geopolitic și orice schimbare structurală în această piață se reverberează la nivel mondial. Pentru țările mari consumatoare de energie prețul de peste 100 de dolari pe baril a fost o povară de care acum au scăpat. În schimb marii producători de petrol
s-au obișnuit cu prețuri ridicate, ceea ce le permitea să-și ajute bugetele, iar ieftinirea țițeiului îi va obliga să-și reajusteze cheltuielile.
Cantitatea de țiței extras în ultimele 4 luni a cunoscut o creștere amețitoare, notează analiștii. Statele Unite și-au majorat producția de la 8,5 milioane de barili pe zi (bpd – barrels per day) în iulie până la 9 milioane bpd. Libia și-a crescut producția de la 200.000 la 900.000 bpd. Arabia Saudită, Nigeria și Irak și-au majorat, la rându-le, producția, și majoritatea țărilor OPEC se află la cel mai înalt nivel al extracției din ultimii doi ani, iar Agenția Internațională pentru Energie a estimat o creștere a cererii de doar 700.000 bpd pentru 2014, jumătate din creșterea producției.
Și pentru 2015 este așteptată o creștere a producției în America de Nord, iar în Statele Unite se estimează un avans al extracției de 750.000 bpd, nivel ce s-ar putea să fie subestimat.
Singurele țări OPEC cu destulă flexibilitate a sistemului pentru a reduce voluntar producția sunt Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Arabia Saudită. Celelalte nu-și permit mai ales din punct de vedere financiar. Libia, Algeria, Irak, Nigeria și Venezuela au nevoie de funcționarea la maximum a extracției și de prețuri mari pentru a-și putea finanța bugetele și cheltuielile sociale. Arabia Saudită, țara care își reducea producția pentru a determina o creștere de preț, se pare că acum își dorește mai mult să câștige cotă de piață decât un preț crescut, pentru că a înțeles că nu mai poate influența decisiv piața.
În America de Nord, costul petrolului din zăcăminte neconvenționale variază mult, dar dacă prețul mondial nu scade sub 80 de dolari exploatările rămân profitabile, iar extinderea extracției va continua.
De fapt, spune analiza Stratfor, perspectivele pe termen scurt și mediu ale producției în afara Americii de Nord sunt mai degrabă sumbre. Creșterea de producție recentă se datorează unui eveniment particular – reluarea extracției în Libia. Doar eliminarea restricțiilor asupra Iranului sau modificarea producției de rezervă saudite ar mai putea genera o creștere semnificativă, dar este mult mai probabilă o scădere în Nigeria sau Libia. Așa că și o scădere mai dramatică a prețului este puțin probabilă. Dar și o revigoare a cererii este puțin probabilă, în condițiile în care consumul este în declin în SUA și Canada încă de la mijlocul anilor 2000, din cauza noilor tehnologii, iar pe piața europeană cererea e afectată și de stagnarea economică.
Nici economia Chinei nu pare să mai înregistreze creșteri în viitorul apropiat, după boomul imobiliar din 2008; pe de altă parte, nu este de așteptat nici o prăbușire a economiei. Așa că viteza de creștere a cererii din China s-ar putea să fie mult mai moderată decât se anticipa, și nici în restul lumii nu este așteptată vreo creștere peste estimări. Prin urmare, e foarte probabil ca prețul țițeiului să rămână sub 100 de dolari pe baril și în 2015. În prezent, toți ochii sunt ațintiți asupra întâlnirii OPEC din 27 noiembrie; dacă nu vor fi anunțate măsuri spectaculoase, prețul scăzut al țițeiului va avea consecințe geopolitice semnificative atât asupra țărilor producătoare, cât și asupra celor consumatoare.
