UPDATE 09.32: Erdogan: Armata turcă va fi restructurată, va primi sânge nou
—
Revenit la Ankara pentru prima oară după puciul eşuat, preşedintele Recep Tayyip Erdogan a anunţat instaurarea stării de urgenţă şi suspendarea temporară a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Președintele turc a explicat postului Al Jazeera că vrea restabilirea pedepsei cu moartea în Turcia şi a precizat că starea de urgenţă – pentru trei luni, deocamdată – va oferi mijloace „de eliminare a ameninţărilor care apasă asupra democraţiei, statului de drept, libertăţilor cetăţenilor noştri“ după tentativa de lovitură de forţă a unei părţi din armată, în noaptea de 15/16 iulie.
Odată intrată în vigoare, starea de urgenţă va permite omului-forte al Turciei să impună noi legi şi să restrângă drepturile şi libertăţile cetăţenilor turci. Şi îi oferă libertate totală de a-şi realiza proiectul de „hiperpreşedinţie“. Articolul 121 din Constituţia turcă, ce reglementează starea de urgenţă, cere ca Parlamentul să-şi dea consimţământul şi să fixeze durata la maximum şase luni. El permite Executivului sub conducerea preşedintelui să emită decrete cu forţă de lege asupra problemelor legate de starea de urgenţă. Dar există probleme legate de restricţiile libertăţilor şi drepturilor în Turcia. Există şi îngrijorări legate de amploarea represiunii declanşată după dejucarea puciului care a vizat mii de militari, poliţişti, soldaţi, judecători, funcţionari, profesori, Erdogan şi autorităţile insistând că măsurile sunt necesare pentru eliminarea rapidă a partizanilor mişcării Gülen, imamul exilat în SUA din 1993, acuzat de preşedinte că ar fi creierul puciului.
60.000 de persoane pedepsite
Circa 60.000 de funcţionari, soldaţi, poliţişti, procurori şi personal universitar sunt sub proiectoarele guvernului, mulţi dintre ei fiind deja arestaţi. Miercuri, Guvernul a împins restricţii de călătorie pentru universitari, considerând că există riscul ca adepţii lui Gülen să fugă din ţară. Turcia a blocat şi site-ul WikiLeaks, care a publicat o parte de mii de e-mailuri ale membrilor justiţiei şi ai AKP, aflaţi la putere. Mailuri din 6 iulie 2016, obţinute înaintea tentativei de lovitură de stat. Turcia foloseşte des oprirea Internetului ca răspuns la evenimentele politice, criticii şi apărătorii drepturilor omului estimând că este un atac mai larg asupra media şi a libertăţii de expresie.
Amploarea represiunii l-a determinat pe Înaltul comisar ONU pentru drepturile omului, Zeid Ra’ad al Hussein să-şi exprime îngrijorarea şi a cerut autorităţilor turce să respecte drepturile omului după lovitura de stat.
Sete de putere
Erdogan îşi vede popularitatea la zenit după victoria asupra loviturii de stat, eveniment care i-a oferit pretextul dezlănţuirii unor represiuni şi epurări fără precedent, urmărite cu îngrijorare de Occident. Partizanii săi adunaţi în stradă pentru a-l susţine, numiţi sintetic „islamo-naţionalişti“, manifestă în fiecare seară „pentru apărarea democraţiei“ şi cer în cor restabilirea pedepsei cu moartea pentru „trădători“ şi presa pro-guvernamentală desenează contururile unei „Turcii noi“. „Spânzurarea se anunţă în curând“, scria la 20 iulie editorialistul Abdurrahman Dilipak în cotidianul Yeni Akit, amintind cuvintele preşedintelui turc în zilele de după puciul eşuat: „dacă spânzurarea este propusă, o voi aproba“. „Bruxelles şi NATO pot gândi ce vor, arată ziaristul citat. Spânzurarea ar pune probleme în relaţiile cu UE (…), dar această nouţiune există în religie, or nimeni nu poate fi mai milostiv decât Dumnezeu. Un musulman nu se va opune la asta“. Reamintind că Erdogan doreşte construirea unei moschei în Piaţa Taksim, fief al kemalismului şi teatrul manifestaţiilor opoziţiei în 2013, ziaristul scrie că Sfânta Sofia, cu statut de muzeu, va fi deschisă curând pentru rugăciuni.
„Noua Turcie“
Peste noapte, Turcia şi-a schimbat imaginea. Instituţia militară, implicată în puci şi-a pierdut credibilitatea şi practic prin epurările şi arestările ordonate de Erdogan a fost practic anihilată. A deligitimat justiţia, a decapitat educaţia, administraţia… Armata era un pol de putere care îl deranja de ani buni pe fostul premier ajuns preşedinte. Era considerată gardianul statului laic. Acum, una din priorităţile preşedintelui este de a „închide paranteza kemalismului“, expresie în vogă în rândurile partidului său islamo-conservator, AKP. El vrea debarasarea ţării de reperele impuse după prăbuşirea Imperiului Otoman, în special laicitatea.
În mulţimea care invadează în fiecare seară pieţele marilor oraşe este electoratul de bază al AKP, dar şi ultranaţionalişti şi grupuri salafiste mai radicale. Pentru prima oară în istoria Republicii, imamii au jucat un rol politic. Din minaretele lor, la cererea Direcţiei afacerilor religioase – plasată sub tutela primului ministru – imamii au chemat populaţia să manifesteze. Apărarea lui Erdogan şi a regimului său a devenit o datorie religioasă, cât şi politică.
