Preşedintele Erdogan şi partidul său AKP pregătesc alegerile din 1 noiembrie la umbra unei ofensive majore contra militanţilor kurzi şi a media de opoziţie.
Autorităţile turce au arestat mai mulţi jurnalişti pe care îi acuză de legături „teroriste” şi au percheziţionat birourile unui grup de presă cu sediul în Ankara şi critic faţă de preşedintele Recep Tayyip Erdogan. Doi ziarişti britanici ai sitului Vice News, Jake Hanrahan şi Philip Pendlebury ca şi colegul lor turc, arestaţi la Diyarbakir, în sud-estul Turciei, se află în închisoare, un tribunal local ordonând luni menţinerea lor în detenţie ca şi menţinerea inculpării lor pentru „activităţi teroriste” şi susţinerea Statului Islamic.
În spatele acestor acuzaţii, considerate „scandaloase şi stranii” de către Amnesty International, se ascunde deriva autoritară a regimului preşedintelui turc Erdogan care nu priveşte cu ochi buni criticile presei. „Această menţinere în închisoare este fără precedent pentru ziarişti străini de peste 20 de ani în Turcia” explică Johan Bihr, responsabil al biroului Europa pentru Reporteri fără Frontiere (RSF). El a precizat că „Dacă puteau fi arestaţi sau supuşi presiunilor, ziariştii străini erau până în prezent eliberaţi, contrar colegilor lor turci, a căror trimitere în detenţie este monedă curentă. Este un semn în plus că Turcia a depăşit toate palierele în termen de dispreţ a libertăţii presei”.
La Washington, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Mark Toner, a cerut Turciei să „respecte valorile democratice universale” care „includ libertatea presei, o procedură regulată şi accesul la informaţia media”. Ne-am făcut cunoscute clar punctele de vedere guvernului turc a declarat Toner. Iar UE şi-a exprimat preocuparea legată de arestarea ziariştilor şi a cerut o anchetă „independentă şi transparentă”.
În război cu presa
Erdogan a mai provocat indignare în timpul campaniei pentru alegerile din 7 iunie declarând că redactorul şef al publicaţiei Cumhuriyet, Peut Dundar va „plăti un preţ greu” din cauza articolului de primă pagină prin care a dovedit că Turcia trimisese arme rebelilor islamişti din Siria. Dunder a scris pe Twitter că „nu mai puteţi ascunde adevărul, chiar dacă veţi reduce la tăcere toţi ziariştii”. Iar cotidianul anti-guvern, Sozcu, a publicat coloane albe ca protest contra „presiunilor fără precedent asupra media”. Ani de zile, Turcia a deţinut tristul record mondial cu cel mai mare număr de ziarişti închişi. În 2014, majoritatea dintre ei au fost eliberaţi dar Johan Bihr precizează că a fost o măsură cosmetică, fiind de fapt vorba de eliberare condiţionată. Mai grav, din toate punctele de vedere, libertatea presei a dat înapoi în ultimii ani şi cenzura este din ce în ce mai marcantă după alegerea lui Erdogan ca preşedinte al Republicii Turce, în august 2014.
Fiecărei perioade electorale în Turcia îi corespunde o accentuare a cenzurii. La alegerile municipale din 2014, represiunea a lovit media apropiate de confreria Gulen, ex-aliat al regimului devenită oaia neagră a preşedintelui turc. În martie trecut, în apropierea alegerilor legislative, Twitter, YouTube sau Facebook au fost blocate temporar. Presa tradiţională a fost şi ea preluată în mâini, cumpărată de oameni de afaceri apropiaţi de putere, care au demis jurnaliştii prea critici. Din iulie represiunea s-a amplificat.
Fragilizat de pierderea majorităţii absolute a partidului AKP, la putere de 13 ani, puterea turcă a anunţat alegeri anticipate pentru noiembrie. Iar încetarea armistiţiului cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) face din subiectul kurzilor, toleraţi în perioada negocierilor, un nou tabu pentru Ankara. Or, arestarea şi detenţia ziariştilor de la Vice News este legată de problema kurdă – ei lucrau în sud-estul Turciei, unde se înfruntă rebelii kurzi şi militarii armatei turce.
Arestarea unor ziarişti ai grupului media Koza-Ipek, critic al guvernului suscită noi îngrijorări legate de libertatea presei în Turcia.
