UE post-Brexit traversează o criză de leadership, iar problemele cu care se confruntă cancelarul Angela Merkel în interiorul Germaniei au un efect paralizant asupra Europei.
Imperturbabilă și obișnuită cu crizele europene, Angela Merkel, după 11 ani în funcția de cancelar al Germaniei, a admis, săptămâna trecută, că „lumea se află într-o stare critică“, iar perspectivele pe care le-a descris „nu sunt deloc roz“. Numită de presa britanică „Regina Europei“, ea este slăbită pe scena germană din cauza politicii sale de deschidere spre refugiaţi și, la un an distanță de alegerile generale cu un grad crescut de risc, nu mai are cu adevărat mijloacele pentru a influenţa viitorul Europei, într-un moment foarte dificil – nu numai că Marea Britanie a decis să părăsească UE, dar crizele care au zguduit Europa în ultimii ani persistă și astăzi. După ani de susţinere largă în Germania, care a permis creșterea puterii sale, ea devenind cel mai puternic lider de pe continent, Merkel se îndreaptă spre alegerile naţionale de anul viitor mai vulnerabilă ca oricând din punct de vedere politic, cu implicaţii ce se vor resimți dincolo de frontierele Germaniei.
După Brexit, alte guverne europene se confruntă cu o ascensiune a populismului și a naţionalismului și se străduiesc să-și asigure cetăţenii că UE rămâne o forţă pentru promovarea binelui în viaţa lor. Angela Merkel este prinsă între consolidarea poziţiei sale în plan intern și problemele Europei. Decizia de a primi în Germania peste un milion de refugiaţi, anul trecut, a dus la creșterea sentimentului antimusulman în rândurile electoratului său, mai ales după atacurile teroriste. Creșterea în zona euro rămâne „înclinată spre cote joase“, potrivit lui Mario Draghi, șeful Băncii Centrale Europene, iar noua vulnerabilitate pentru Angela Merkel poate submina capacitatea Germaniei de a impune o politică economică bazată pe austeritate în UE. Iar o întoarcere a Germaniei spre interior ca răspuns la criza migraţiei și în vederea organizării alegerilor din 2017 ar putea crea un nou vid de leadership în Europa.
Renzi și Hollande
Cine îi poate lua locul lui Merkel? Premierul italian, Matteo Renzi, va înfrunta, la rândul său, în octombrie un referendum ce îi poate fi fatal, în timp ce președintele francez, François Hollande, este demonetizat în plan intern, dar și pe scena europeană.
Ca atare, Europa politică este, pentru moment, un câmp devastat, scrie Guardian, între un cuplu franco-german deja absent și lideri naţionali mai fragilizaţi ca oricând. Consiliul European de la Bratislava din 16 septembrie va reuni șefii de stat și de guvern – cu excepţia Marii Britanii – pentru a pregăti UE în urma Brexit-ului, deja amânat de Londra. Relansarea UE în 27 de membri, o întreprindere de anvergură, va trece obligatoriu printr-o rediscutare a tratatelor, în special pentru întărirea și democratizarea zonei euro, dar și pentru crearea unei veritabile apărări europene.
Londra nu se grăbește
Problemele UE fac bucuria cel puţin unui lider: premierul britanic Theresa May. Aceasta este prea puţin dispusă să declanșeze rapid procesul ieșirii ţării sale din Uniune, pentru a-și oferi timp să se poziţioneze, anturajul său evocând din ce în ce mai franc faptul că nu se are în vedere debutul anului viitor pentru aplicarea articolului 50 (care va deschide o perioadă de maximum doi ani pentru negocierea plecării din UE), cum se punea problema până în prezent, ci doar sfârșitul anului 2017, după ce vor avea loc alegerile franceze și germane.
"Nu mai există leadership european și deci este logic să așteptăm reconstituirea acestuia pentru negocierea ieșirii.“ Denis McShane, fost ministru pentru Afaceri Europene în guvernarea Tony Blair
