Răsturnare de situație în peisajul politic în Danemarca, pentru că partidul liberal, prezidat de Lars Lokke Rasmussen, nu mai este formaţiunea majoritară de dreapta. Kristian Thulesen Dahl, liderul Partidului Poporului Danez (Dansk Folkeparti, DF), este marele câştigător la scrutinul legislativ din regatul scandinav, formaţiunea sa obţinând 21,1%, cu opt puncte în plus faţă de alegerile din 2011, scor care îl propulsează ca prima formaţiune de dreapta, în faţa liberalilor, care nu au obţinut decât 19,5%.
O surpriză chiar pentru Dahl, care recunoştea că trebuie „să se ciupească pentru a crede”. Până în ultimul moment, sondajele au menţinut suspansul, lăsând speranţele să meargă spre stânga. Însă, la finalul scrutinului, şeful social-democraţilor, Helle Thorning-Schmidt, şi-a prezentat demisia. Deşi partidul său (26,3%) a reuşit să progreseze pentru prima oară după 1998, dreapta a obţinut majoritatea. Ca atare, liderul liberalilor, Lars Lokke Rasmussen, va trebui să conducă viitorul guvern, chiar dacă partidul său a obţinut un scor slab (19,5%), poziţionându-se doar pe locul trei, în urma DF, care a obţinut 21,1%. Liberalii s-au angajat să continue o politică de austeritate bugetară prin îngheţarea cheltuielilor publice şi au promis scăderea impozitelor asupra salariilor. Dar, danezii nu au fost convinşi şi peste unul din cinci a preferat votul populist. Luând distanţă de liberali, Dahl a făcut campanie pe o creştere de 0,8% a cheltuielilor publice la viitorul mandat.
„Sforarul“ din umbră
Deşi toate privirile se îndreaptă spre liderul DF, Kristian Thulesen Dahl, 48 ani, tată a trei copii, nu el va fi cel care va conduce viitorul guvern de la Copenhaga, ci şeful liberalilor, marele perdant al scrutinului de joi. Dahl repetă dintotdeauna că nu vrea să facă parte din guvern „pentru că ar trebui să facă diverse compromisuri, ceea ce nu îl interesează”. Preferă „să rămână în afară şi să-şi promoveze politica”.
Dahl are obiceiul să tragă sforile din umbră, potrivit media daneză. El este „domnul economie” al partidului, cel care între 2001 şi 2011 a negociat condiţiile de susţinere a DF pentru coaliţia liberal-conservatoare condusă de Anders Fogh Rasmussen, apoi de Lars Lokke Rasmussen, obţinând multiple concesii în domeniul imigraţiei şi în politica economică.Pentru prima oară de la crearea sa (1995), DF nu a făcut campanie pe tema imigraţiei, mulţumindu-se cu un laconic „Cunoaşteţi poziţiile noastre”, iar faţă de supralicitările altor partide, în concurenţă pentru o politică mai restrictivă în special în domeniul dreptului la azil, populistul Df a apărut ca un partid centrist moderat.
Protejarea statului-providenţă
Partidele populiste, eurosceptice şi ostile imigraţiei, sunt deja bine implantate în Europa de Nord şi au dovedit-o din nou la scrutinul legislativ din Danemarca, joi, 18 iunie, depăşind liberalii, care totuşi vor conduce Executivul în pofida scorului lor catastrofal. Liderul populiştilor ţine frâiele bursei în Norvegia, una din ţările cele mai bogate din lume datorită manei petroliere. În Finlanda, au reuşit să intre în guvern, preluând Justiţia şi Externele. În Suedia rămân nefrecventabili, dar au ajuns să pună partidele tradiţionale în impas şi joacă pe post de arbitri în Parlament. Ascensiunea acestor formaţiuni, care până în prezent au refuzat orice amestec cu Frontul Naţional al Marinei Le Pen – nici una nu a aderat la grupul ei creat în Parlamentul European -, nu datează de ieri.
Aceste patru formaţiuni naţionaliste ostile imigraţiei şi eurosceptice au multe puncte în comun. Toate au obţinut succese electorale în ultimii ani, în special în scrutine europene, unde danezii DF au reuşit să obţină un vot din patru electori. La ultimele alegeri legislative, în aprilie 2015, Vrais finlandezi au obţinut 17,7% din voturi, un punct în plus faţă de FrP norvegian, care a adunat 16,3%, în 2014. Democraţii din Suedia sunt ultimii cu doar 12,8%. Toate aceste partide fac din lupta contra imigraţiei platforma lor electorală. Şi dacă sunt la extrema dreaptă în problemele de politică externă, programul lor se apropie adesea de stânga în ce priveşte problemele sociale. Toate au un acelaşi obiectiv – protejarea modelului social nordic, pus la încercare de crize economice succesive, iar în vizorul lor se află Bruxellesul – acuzat că vrea dezmembrarea statului-providenţă scandinav – şi imigranţii – suspectaţi că duc modelul la pieire. În faţa crizei marilor partide tradiţionale, în special social-democrate, care peste tot au pierdut jumătate din electori, mesajul seduce.
Eurosceptic, liderul DF, Kristian Thulesen Dahl, este departe de imaginea brutală a liderilor de extremă dreapta în Europa. El a anunţat deja că susţine propunerea de reformă a UE, cerută de premierul britanic, David Cameron.
