Belgia reprezinta un caz aparte in peisajul politico-etnic al Europei contemporane. Ea ar fi putut urma fie exemplul "divortului prietenesc" ilustrat de scindarea Cehoslovaciei, fie cel mult mai violent al dezintegrarii Iugoslaviei.
S-a tot spus ca e o tara artificiala, creata abia in 1830, cu o populatie mixta de flamanzi (care vorbesc diferite dialecte olandeze) si valoni (care vorbesc franceza), carora li s-au adaugat cateva zeci de mii de germanofoni din cantoanele obtinute de Belgia ca despagubire din partea Germaniei dupa primul razboi mondial. Aceasta istorie complicata a facut din Belgia un laborator etnic si institutional. Belgia este astazi o tara cu trei limbi oficiale (olandeza, franceza si germana), compusa din trei entitati federale (Flandra, Valonia si Bruxelles), la randul lor impartite in zece provincii, totul cu multe niveluri de administratie paralele sau suprapuse, cu traditii locale mentinute anacronic (cum e impartirea capitalei, Bruxelles, in 19 "comune", practic 19 orasele, fiecare cu administratia, politia si serviciile ei fiscale).
De mai multe decenii, pe aceasta arhitectura institutionala foarte complexa s-a grefat o rivalitate istorica si culturala intre flamanzi si francofoni (valonii). Flamanzii sunt majoritari (6 milioane din 10, cat insumeaza populatia totala a Belgiei), au fost nedreptatiti istoric, iar dupa cel de-al doilea razboi mondial au fost influentati din ce in ce mai mult de un curent nationalist care azi, prin intermediul presei si al clasei politice, cauta tot mai insistent sa obtina independenta Flandrei. O buna parte a politicienilor flamanzi si a presei se pronunta in favoarea independentei. Flandra este una dintre cele mai bogate regiuni ale Europei, la acelasi nivel cu regiunea Londrei sau cu cea a Parisului. Principalul motiv pentru care nu s-a ajuns inca la o adevarata declaratie de independenta a Flandrei este faptul ca Bruxelles, principalul oras din Flandra, este in acelasi timp capitala Belgiei si orasul care adaposteste institutiile europene.
Flamanzii reprezinta abia 10-15% din populatia capitalei Belgiei si a Europei, iar in cazul unei scindari a Belgiei, Bruxelles ar deveni in mod limpede o enclava francofona si internationala intr-o tara care ar trebui sa-si construiasca o identitate proprie, in conditiile in care flamanzii formeaza o minoritate in propria capitala. Peste toate acestea vine chestiunea familiei regale. Dinastia de Saxa-Coburg, din care provine familia regala a Belgiei, este de origine germana, insa tocmai din acest motiv – detaliu anacronic in aparenta, dar care, in conditiile prezente, are o mare importanta, intrucat familia regala se situeaza astfel deasupra diviziunilor etnice – regele si copiii sai sunt vazuti ca fiind deasupra acestora. Singura umbra pe acest tablou este faptul ca, desi e de origine germana, familia regala este, in realitate, francofona. Limba flamanda e invatata artificial, iar accentul e simtit in interventiile oficiale… Dar Belgia e, oricum, o tara in care toata lumea vorbeste cu un accent.
