Statele Unite comemorează, luni, 16 ani de la atentantul de la 11 septembrie 2001. Prăbuşirea turnurilor World Trade Center, un simbol al puterii economice a Statelor Unite, a reprezentat o lovitură fără precedent pentru americani, iar începutul noului mileniu îmbrăca haina luptei împotriva terorismului, informează Mediafax.
Atacurile teroriste din septembrie 2001, moment de cotitură pentru politica externă a SUA
Pe 11 septembrie 2001, cu patru atacuri sinucigaşe, membrii reţelei teroriste Al-Qaida au şocat Statele Unite şi lumea întreagă. Patru avioane de linie au fost deturnate. Trei au vizat clădirile simbol ale SUA, turnurile gemene World Trade Center din New York şi Pentagonul din Washington. Al patrulea s-a prăbuşit fără a-şi atinge ţinta, Casa Albă, numai datorită curajului echipajului şi călătorilor. Începând cu acest moment, Administraţia de la Washington a decis că violenţei trebuie răspuns tot cu violenţă, iar războiul împotriva răului începea. Anii care au urmat au fost presăraţi cu războaie costisitoare în Afganistan şi Irak şi cu numeroase atentate care au zguduit marile oraşe ale Occidentului.
Pentru mai bine de jumătate de secol SUA s-au ghidat după sistemul instituit de dreptul internaţional şi al guvernării globale, care a limitat prerogativele unei superputeri de rangul SUA. Paradoxal, puterea americană şi influenţa sa au fost întărite tocmai de această abordare, acceptând unele limite ale privilegiilor hegemonice. După atentatele teroriste din 2001, politica externă a SUA avea să fie revoluţionată, iar regulile angajamentului SUA pe plan mondial s-au schimbat fundamental.
Deoarece SUA se confruntau cu noi pericole şi ameninţări, nu îşi mai permiteau să rămână constrânse de organizaţiile internaţionale în care deciziile erau multilaterale. Astfel, viziunea lui George W. Bush de politică externă avea să se bazeze pe faptul că America nu trebuie să rămână constrânsă de preferinţele aliaţilor sau de convenţiile multilaterale şi că SUA trebuie să-şi folosească puterea pentru a schimba status quo-ul şi pentru a remodela lumea în conformitate cu principiile şi valorile americane.
Impactul tăcut şi letal al atentatelor asupra newyorkezilor: cancer şi boli cardiovasculare
În acest context, atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 fiind primul atac pe teritoriul SUA de la Pearl Harbour încoace, era clar că acest eveniment va produce efecte imediate în ceea ce priveşte politica externă americană. Se poate afirma că unul dintre principalele efecte cu repercursiuni asupra politicii externe a fost faptul că, pentru prima dată dupa Războiul Rece, SUA se confruntau cu o ameninţare externă.
Şi alte state aveau să resimtă faptul că politica externă a SUA s-a schimbat după 9/11. Foarte repede după răspunsul prompt al SUA la atacurile teroriste, state care la prima vedere păreau rivale aveau să se alăture SUA în lupta împotriva terorismului. Relaţiile cu multe state urmând să fie definite în lumina cooperării de dupa 11 septembrie. SUA au atins noi niveluri de cooperare cu state precum Rusia, China sau India. Relaţia puternică dintre SUA şi Marea Britanie a condus la o acţiune militară comună în Afganistan şi Irak.
„Doctrina Bush” presupunea utilizarea şi acceptarea războiului preventiv, răspândirea democraţiei în regimurile teocratice şi autoritare pentru a combate originile terorismului şi dorinţa de a urmări în mod unilateral interesul naţional şi militar al Statelor Unite. Aceste principii, care sunt expres menţionate în Strategia Naţională de Securitate a SUA din 2002, au angajat SUA la perpetuarea supremaţiei militare globale, au desemnat capitalismul democratic ca singurul model de sustenabil pentru succesul statelor şi au atribuit SUA o obligaţie misionară de a extinde beneficiile libertăţii pe tot globul, SUA devenind o superputere indispensabilă pentru pacea şi prosperitatea globală.
Politicile SUA privind imigrația după atentatele din septembrie 2001
Unilateralismul reprezintă o particularitate cheie pentru politica externă a administraţiei Bush după 9/11. Această abordare a atras şi o serie de critici, care susţineau că politica maniheistă a administraţiei Bush de a construi o alianţă a binelui care să lupte împotriva terorismului ar duce la o răcire a relaţiei dintre SUA şi aliaţii săi tocmai din cauza unilaterlasimulului său agresiv. Doctrina Bush, spuneau criticii, a fost folosită pentru a justifica afirmarea hegemoniei militare americane dincolo de graniţele sale, fără precedent de la Războiul Rece până în acel moment. Într-adevăr preşedintele Bush întărea argumentele contestatarilor, afirmând în repetate rânduri că statele ori sunt de partea SUA, ori împotriva lor. Totodată, dintr-un cumul de motive această atitudine a administraţiei Bush s-a bucurat de mult mai puţin suport internaţional decât s-a anticipat.
Războiul împotriva terorii devenea o lupta existenţială între bine şi rău. Revelator este discursul preşedintelui Bush asupra stării naţiunii (State of the Union) din 2002 în care a descris Irakul, Iranul şi Coreea de Nord drept o ”axă a răului”. G.W Bush a introdus în politica americană şi această dimensiune morală care nu a fost coerent articulată înainte de 9/11. Bush a fost capabil să ofere un context în care cetăţenii americani să înţeleagă şi să accepte un set de obiective de politică externă mult mai ambiţioase şi cu costuri mult mai ridicate.
Barack Obama spunea că va fi un preşedinte al schimbării, că va pune accent pe soluţii multilaterale în vederea rezolvării conflictelor globale, precum şi că ar fi existat posibilitatea dezvoltării relaţiilor cu state problematice pentru SUA ca Iran sau Coreea de Nord. Viziunea lui Obama avea să fie cuprinsă în Strategia Naţională de Securitate din 2010, care avea o abordare clară în favoarea multilateralismului, fiind indicat faptul că „Statele Unite ale Americii vor continua să asigure securitatea globală prin intermediul angajamentelor sale faţă de aliaţi, parteneri şi instituţii.” Aşadar, doctrina Bush a încetat odată cu preluarea mandatului de catre Barack Obama.
