După o serie de căderi şi redresări îngrijorătoare în ultimele săptămâni, economia chineză pare în continuare foarte volatilă, deşi Beijingul a luat măsuri de încurajare a unei formidabile bule bursiere în China.
Partidul Comunist Chinez, la putere, a decis deschiderea pieţei bursiere chineze pentru investitorii străini prezenţi la Hong Kong, o decizie menită să dezvolte masiv capitalizarea bursieră la Shanghai pentru a o face comparabilă cu cea de pe Wall Street, constituind astfel un atu suplimentar în apropierea negocierilor majore programate pentru octombrie 2015 în cadrul FMI. Dar, în iunie, bula bursieră a făcut implozie făcând loc fără tranziţie unui crah -bursier semnificativ. Beijingul, de teama unui crah incontrolabil, a luat măsuri abrupte, total opuse celor luate la începutul lunii şi Banca Centrală chineză a desfăşurat un imens dispozitiv de finanţare în direcţia oficinelor care finanţează actorii care au poziţii speculative asupra acţiunilor chineze.
La originea acestor şocuri de o amploare inedită pe piaţa bursieră din Shanghai se află dificila scădere a economiei Chinei. Creşterea PIB-ului practic a „căzut” în 2014 la 7,4%, şi potrivit FMI, se va plafona în acest an la 6,8”, pragul cel mai scăzut după 1990. Observatorii încep să fie îngrijoraţi de repercusiunile acestor furtuni financiare asupra economiei reale. Crahul chinez a luat prin surprindere guvernul de la Beijing, al cărui control asupra mersului economiei este adesea supraestimat. El riscă să afecteze puterea de cumpărare a milioane de mici depunători şi, deci, să expună Partidul Comunist furiei acestora. Or, cutremurele bursiere, până acum relativ deconectate de economia reală chineză, ar putea sfârşi prin a afecta aceasta din urmă, agravând şi mai mult încetinirea creşterii. Şi să slăbească partenerii săi comerciali, asiatici, americani, dar şi europeni, în primul rând Germania. Dincolo de riscul sistemic, un lucru este sigur – haosul bursier va avea consecinţe asupra credibilităţii financiare a ţării.
Dacă vizibilitatea este redusă, îngrijorarea este adevărată. Impactul căderii pieţei cu 30% în trei săptămâni implicând valori-record, nu este o problemă care priveşte doar instituţiile. 80% din acţiunile chineze sunt deţinute direct de particulari, mici deponenţi. Invers faţă de SUA şi mult mai mult decât în Europa.
Piaţa chineză seamănă de ani de zile cu un imens cazinou unde preţurile sunt supraevaluate. Anul trecut au fost introduse noi produse financiare ce promiteau profituri fabuloase care aveau ca efect finanţarea brokerilor, inclusiv a companiilor de asigurare. Deşi există voci care reproşează guvernului intervenţiile sale în favoarea speculatorilor, Executivul chinez nu se poate spăla pe mâini de o situaţie pe care dacă nu a -creat-o, în orice caz a încurajat-o.
Ignorarea riscului
În spatele boomu-lui rezidă o absenţă a sensului de risc. Obişnuiţi să fie salvaţi de stat, investitorii acumulează produse structurate, din care unele sunt deja dezintegrate. Aici apare responsabilitatea autorităţilor de control care, ele însele nu înţeleg întotdeauna riscurile. Ele nu au puterea, voinţa sau capacitatea de a împiedica diseminarea acestor produse care se face cu viteza sunetului. Această slăbiciune a creat un conflict major între autorităţile americane şi chineze şi retragerea numeroaselor societăţi chineze din Nasdaq, ale căror transparenţă şi conturi erau dubioase. În apărarea lor, după ce pun capăt unui tip de produs, a doua zi apare unul nou. Jocul este inerent în cultura chineză. Cazinourile se vor închide şi vor fi înlocuite de pieţele bursiere.
De cel puţin doi ani, guvernatorul Bank of England şi preşedintele consiliului pentru stabilitate financiară repetă celor care vor să asculte despre cel mai mare risc sistemic al pieţelor financiare – „shadow banking” chinez. Cifrele nu se cunosc, dar estimările marilor autorităţi internaţionale se situează între 5.000 şi 7.000 miliarde dolari. Se înţelege mai bine de ce problemele Greciei (360 miliarde euro) par minime la nivel de risc sistemic. Este crucial ca autorităţile Chinei să asculte ceea ce îi spune comunitatea internaţională de multă vreme şi asupra cărora se opune. Riscul este real şi zilnic se descoperă că cea mai puternică ţară comunistă din lume nu este capabilă să oprească tsunami pe care l-a provocat. Îngrijorător, desigur.
