Un militat ISIS susţine că mişcarea va renaşte în Africa de Nord, Turcia se face că nu vede transporturile de arme, iar în Jarabulus încă mai sunt luptători ISIS, relateză The Independent.
Gruparea ISIS va supravieţui şi va înflori, chiar dacă va fi înfrântă în actualele lupte din Siria şi Irak, i-a declarat un militant ISIS jurnalistului britanic Patrick Cockburn. Faraj, un vechi luptător al Statului Islamic din nordul Siriei, în vârstă de 30 de ani, spune că nu e doar propagandă fraza „ISIS este etern şi mereu în creştere”. El a explicat că grupul intenţionează să-şi refacă forţele în Arabia Saudită, Egipt, Libia şi Tunisia: „ISIS are agenţi adormiţi în toată lumea, iar numărul lor este în continuă creştere.
La doar un an de la declararea califatului după capturarea oraşului Mosul în 2014, liderii săi şi-au dat seama că ar putea fi depăşiţi din punct de vedere militar. Militantul a dezvăluit detalii necunoscute până acum legate de o cooperare strânsă între ISIS şi Turcia, dar şi de măsura în care luptătorii străini, care au venit în valuri în Siria pentru a lupta alături de ISIS, au afectat viaţa localnicilor, îndepărtându-i de la tradiţie.
Faraj a vorbit cu jurnalistul britanic pe WatsApp, din afara Siriei, şi a cerut ca numele său real să nu fie dezvăluit. El a povestit că atunci când a auzit prima oară de la comandanţii săi că ISIS va triumfa chiar dacă va fi învinsă de armată în Irak şi Siria, s-a gândit că „sunt doar discursuri motivaţionale care să ne încurajeze” şi că doar doreau „să-şi ascundă înfrângerea”. Dar curând a constatat că liderii ISIS au luat măsuri practice mai devreme pentru a stabili noi baze în alte părţi ale lumii. Un comandant libian i-a spus, cu mai bine de un an în urmă, că se întoarce în Libia „pentru o anumită misiune” şi că va reveni în două luni.
Gruparea ISIS se pregătea să fie învinsă încă din august 2015
Este important de ştiut că la începutul lui august 2015, când ISIS se apropia de maximul expansiunii sale teritortiale, după cucerirea oraşelor Ramadi din Irak şi Palmira din Siria în mai, ei se pregăteau deja pentru o eventuală înfrângere. Faraj spune că marile puteri ale lumii subestimează această relansare a ISIS, pentru că nu înţeleg deosebita atracţie pe care o are această gruprare şi ideologia ei pentru toţi cei care consideră că status quo-ul este inacceptabil: „Eu, ca şi comandanţii şi camarazii mei, lupt ca reacţie la tiranie şi nedreptatea prin care am trecut.”
Cine este Faraj?
Faraj este originar dintr-un sat arab sunit, aflat între oraşele Hasaka şi Qomishli, din nordul kurd al Siriei. Este mult mai bine educat decât cei mai mulţi dintre membrii ISIS, fiind absolvent al Universităţii din Hasaka. În 2012, s-a alăturat grupării Jabhat al-Nusra, cunoscută ca fiind aripa siriană a Al-Qaeda. De curând, gruparea a declarat că a rupt orice legătură cu Al-Qaeda şi s-a reinventat ca Jabhat Fatah al-Sham.
Când luptătorii ISIS au intrat în satul lui Faraj şi le-a oferit tinerilor posibilitatea de a alege dacă vor să plece sau să li se alături, el a decis să rămână. Astfel a putut fi martor al evoluţiei ISIS şi, în special, a relaţiei grupării cu Turcia, iar relatările lui sunt revelatoare mai ales pentru că nu este un fost luptător înveninat, care vrea să se distanţeze de trecut. El spune că nu mai este luptător, din cauza unor divergenţe pe care nu vrea să le explice, dar este în continuare un susţinător al cauzei pentru că tot mai crede cu tărie în scopul mişcării.
De ce sunt tinerii atraşi de ISIS?
Faraj consideră că această organizaţie nu este atractivă doar prin ideologia sa religioasă extremă, cât şi prin faptul că este un extraordinar de bine organizat vehicul de protest. El spune că ISIS este cea mai bună metodă de a corecta neregulile regimurilor autoritare din regiune.
Paradoxal, deşi Faraj crede cu tărie în răspândirea tot mai mare a ISIS, îi critică destul de aspru pe voluntarii străini care vin în Siria pentru a lupta pentru auto-proclamatul Califat. El consideră că aceşti străini, britanici, francezi sau turci, care nu ştiu nimic despre Coran sau despre obiceiurile locuitorilor din zonă, sunt adesea împinşi de vieţile lor nefericite de acasă sau chiar de plictiseală, aşa că pot fi folosiţi doar pentru propagandă şi atacuri sinucigaşe.
„Când ISIS intră într-un oraş, localnicii îi întâmpină cu bucurie. Oamenii cred că ISIS îi va salva, dar psihologic şi social, nu pot accepta comandanţi străini care să le dirijeze viaţa de zi cu zi. De exemplu, locuitorii din Raqqa s-au plâns când un emir saudit a folosit forţa pentru a face o femeie să poarte niqab. Orice localnic va fi deranjat de intervenţia unui străin în viaţa sa, nu ca oaspete, ci ca lider care le spune oamenilor să se supună ordinelor lui. Şi eu am fost furios când un tunisian mi-a ordonat să intru în moschee şi m-a lovit cu un băţ pe spate.”
Faraj se consolează cu ideea că şi populaţia kurdă s-a simţit la fel de ofensată de comportamentul comandanţilor turci aduşi de miliţiile YPG, în 2012-2013, pentru a le da sfaturi militare.
Colaborarea ISIS cu Turcia
În momentul în care Turcia a intervenit militar în Siria, din 24 august, s-a întâmplat ceva misterios. Pe măsură ce tancurile turceşti împreună cu rebelii sirieni anti-ISIS intrau în Jarabulus, pe râul Eufrat, Statul Islamic părea să ştie că vin şi nu a făcut nici un efort să le reziste. Era un contrast uimitor faţă de rezistenţa feroce manifestată de luptătorii ISIS în timpul apărării oraşului Mandbij, aflat puţin mai la sud, care era atacat de Forţele Siriene Democrate, formate în principal din militari ai miliţiilor kurde YPG. Acolo, ISIS a pierdut aproape 1.000 de oameni în luptele de la sol şi în urma bombardamentelor aeriene americane.
La momentul respectiv, s-a spus că luptătorii ISIS s-au retras din Jarabulus spre celelalte fief-uri ale lor din zonă, dar Faraj are o altă explicaţie. El povesteşte că atunci când armata turcă a intrat în oraş, a discutat cu prietenii săi care erau acolo, iar aceştia i-au spus că luptătorii ISIS nu au plecat nicăieri, ci doar „şi-au ras bărbile”.
El mai are un argument convingător despre gradul de complicitate dintre ISIS şi Turcia. Îşi aminteşte cum a fost apărut, cu un an înante, un alt fief al ISIS de pe graniţa turco-siriană, Tal Abyad, rută de aprovizionare deosebit de importantă pentru Statul Islamic pentru că se află la mai puţin de 100 km nord de capitala Siriei, Raqqa.
În vara anului 2015, miliţiile kuder YPG înaintau din est şi din vest, cu un puternic sprijin aerian american, prinzând Tal Abyad ca într-un cleşte, metodă care a îngreunat mult apărarea ISIS. Atunci, Faraj făcea parte din puternica forţă ISIS, formată din 150 de luptători, care ţinea piept atacurilor miliţiilor kude.
„Turcii au ajutat mult ISIS, spune el. Când eram în Tal Abyad, în mai 2015, am primit o mulţime de arme şi muniţie fără ca grănicerii turci să intervină.”
Aceasta a fost, de altfel, o acuzaţie pe care kurzii au tot făcut-o, dar acum ar putea fi prima oară când colaborarea dintre Statul Islamic şi Turcia este confirmată de un militant ISIS care chiar i-a văzut efectele.
Oficialităţile turce au negat în mod repetat orice acuzaţie de complicitate cu ISIS sau legată de aprovizionarea grupării cu armament via Turcia.
Ce se întâmplă de fapt în nordul Siriei
Războiul din nordul Siriei este diferit de restul ţării. Principalii protagonişti sunt aici kurzii, arabii, militanţii ISIS, miliţiile kurde YPG şi Tucia, cu o foarte limitată implicare a guvernului de la Damasc. Faraj spune că mulţi arabi din zonă s-au alăturat ISIS doar pentru că au fost persecutaţi de miliţiile kurde. Şi dă exemplu cazul unor veri de-ai săi, din Tal Hamis, ale căror case au fost confiscate de YPG după ce ei au murit în luptă. Aşa că, fiii lor s-au supărat şi s-au alăturat Statului Islamic din dorinţa de răzbunare.
Cam asta se întâmplă peste tot în Siria şi Irak. Mulţi dintre luptători nu adoră tabăra din care fac parte, dar sunt bucuroşi că astfel pot lupta cu un duşman de care se tem şi pe care-l urăsc.
