Secretarul de stat american a sosit luni la Bagdad într-o vizită-surpriză, pentru a convinge premierul irakian să formeze rapid un guvern de uniune naţională. În teren, jihadiştii ISIS şi-au întărit poziţiile în vestul Irakului, la frontiera siriană şi iordaniană, alimentând temerile că ar putea face din Iordania una dintre următoarele lor ţinte. Teheranul a anunţat că Irakul nu are nevoie de intervenţie străină.
Jihadiştii sunniţi au cucerit mai multe localităţi duminică în vestul Irakului şi au invadat un al doilea punct de control la frontiera siriană. ISIS îşi extinde rapid teritoriile pe care le controlează după o ofensivă agresivă de două săptămâni cu scopul instaurării propriei baze de putere – un califat peste o parte a Siriei şi a Irakului – dând alarma atât în Orientul Mijlociu, cât şi în Occident.
ISIS a preluat două posturi-cheie de trecere a frontierei – Al-Waleed şi Turaibil, la frontierele siriană şi iordaniană. În cursul ultimelor zile, ISIS şi forţele tribale sunnite au ocupat şi Al-Qaim, la frontiera cu Siria. Localităţile preluate de jihadişti duminică sunt Rawa şi Ana, de-a lungul Eufratului, la est de Qaim, ca şi oraşul Rutba, spre sud pe ruta principală dintre Iordania şi Bagdad, traficul din partea irakiană fiind întrerupt. Atmosfera în Bagdad continuă să fie una de panică, mii de irakieni luând drumul bejeniei spre zone mai sigure iar preţurile pe pieţe au urcat rapid din cauză că Bagdadul primeşte o mare parte a aprovizionărilor alimentare din Turcia, or ISIS a întrerupt rutele în nord.
Două ore cu Maliki
John Kerry a avut întrevederi de peste două ore cu premierul irakian, şiitul Nouri al-Maliki, pe tema necesităţii guvernului de coaliţie de a face faţă atacului rebelilor ISIS cu ajutorul militanţilor şiiţi şi al sunniţilor nemulţumiţi. Potrivit responsabililor irakieni, în culise Kerry l-a criticat pe Maliki pentru că alimentează insurecţia în nordul Irakului prin alienarea minorităţii sunnite. Duminică, Kerry a declarat că SUA nu aleg guvernul de la Bagdad, dar a subliniat nemulţumirile în rândul kurzilor, sunniţilor şi şiiţilor faţă de politica premierului irakian. După întrevederea cu Maliki, Kerry s-a întâlnit cu un cleric-cheie, Ammar al-Hakim, un religios şiit, considerat „făcător de regi”.
Ministrul britanic de Externe, William Hague, s-a făcut ecoul lui Kerry privind necesitatea asigurării unui guvern de uniune naţională la Bagdad: „Situaţia din Irak reprezintă o profundă preocupare pentru toate naţiunile europene”. Duminică, Ghidul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a declarat că „ne opunem ferm contra unei intervenţii a SUA în Irak”, adăugând: „Noi credem că guvernul irakian, naţiunea şi autorităţile religioase sunt capabile să pună capăt agresiunii”. Analişti irakieni consideră că a fost un avertisment adresat SUA de a nu încerca să îl înlocuiască pe Maliki, considerat în Occident şi în Irak ca fiind responsabil de actuala criză.
Conflicte interne
Problema este că în Irak nu se desfășoară doar războiul cu jihadiştii ISIS, ci şi între cele trei principale componente – sunniţi, şiiţi şi kurzi. Sunt în război între ele şi un conflict interconfesional este iminent. Guvernul şi forţele majoritare şiite sunt angajate într-un conflict la scară largă cu ISIS şi cu cele cinci sau şase milioane ale comunităţii sunnite, care constituie o cincime din populaţia ţării. Kurzii irakieni, la rândul lor, şi-au extins teritoriul dincolo de regiunea autonomă în nord-est, Kurdistanul irakian, în special prin preluarea sub control a oraşului petrolier Kirkuk.
Luptele ameninţă să sfâşie ţara, reducând Irakul la separarea sunnită, şiită şi regiunile etnice kurde. Şi au pus în evidenţă divizările între puterile regionale, în special între Iran şi Arabia Saudită.
Irakienii se consideră jucăria puterilor străine, în special SUA şi Iran. Washingtonul şi Teheranul au un dosat complet de confruntare deschisă combinată cu cooperare intermitentă şi secrete în Irak. Cele două state au dorit să se debaraseze de Saddam Hussein, au susţinut guvernul şiit-kurd care l-a înlocuit şi s-au opus revoltei sunnite între 2004 şi 2008. Dar SUA şi Iranul au luptat pentru a deţine influenţa predominantă în Irak, cu rezultate nefericite pentru ţară. Maliki este un produs al acestei relaţii stranii. A fost numit de SUA în 2006, dar este şi un om cu care Iranul s-a înţeles. După alegerile din 2010, a obţinut un al doilea mandat ca premier datorită acceptării sale atât la Washington, cât şi la Teheran. După aceea, şiitul Maliki s-a pregătit să joace cartea confesională, ducând o politică de excludere a sunniţilor din politica centrală. Acum, în contextul crizei declanşate de invazia ISIS, revoltele au drum liber să se manifeste.
