Rockwell City, cu 1.700 de locuitori şi şase biserici, din care două evanghelice şi două luterane, este situat în centrul Iowa, care nu este un stat ca oricare altul – din 1972, este primul ales pentru a se pronunţa în cursa învestiturilor democrată şi republicană pentru prezidenţialele din 8 noiembrie. Un caucus unde candidaţii au tot de câştigat şi care permite testarea pentru cei ce par cel mai bine înarmaţi pentru a înfrunta această cursă prin eliminare.
Caucusul din Iowa este unul de legendă. La 9 ianuarie 1976, un candidat marginal câştiga consultările prezidenţiale democrate din Iowa: Jimmy Carter. După un an, intra la Casa Albă. Legenda din Iowa se născuse, devenind primul stat din ciclul primarelor americane. Dar în Iowa nu trebuie să spui „primare”, alegătorii participând la „caucus”-uri, reuniuni de partid. Contrar primarelor practicate aproape de toate celelalte state federale, organizarea este de resortul partidelor, care decid regulile şi anunţă rezultatele. În seara zilei de 1 februarie 2016, electorii se vor aduna în mii de reuniuni publice în timpul cărora, potrivit metodelor mai mult sau mai puţin folclorice, vor spune ce candidat doresc să fie investit pentru prezidenţialele din toamnă. New Hampshire va vota opt zile mai târziu şi apoi toate statele, până în iunie. „Iowa nu este primul pentru că este important, este primul pentru că este primul”, explica pentru AFP unul din cei mai buni experţi din acest stat, profesorul Dennis Goldford de la Universitatea Drake.
Potrivit media şi unor observatori, campania prezidenţială din acest an este…altfel! Totul, de la debutul acestei curse pentru primare, a mers în sens invers predicţiilor. Acum un an, conform scenariului anunţat, Jeb Bush urma să obţină învestitura, a dezvăluit un program detaliat, adunase contribuţii de milioane de dolari şi avea în spate partidul. Dar, foarte rapid, o serie de candidaţi situaţi spre dreapta, ca Ted Cruz, senator de Texas, tineri şi fără experienţă ca Marco Rubio, sau populişti ca Donald Trump, au trecut în faţă. În primare există răsturnări bizare, dar de obicei ele revin rapid şi republicanii se aliniază docili în spatele candidatului dorit de conducerea partidului. Nu şi în acest an.
Republicanii, „între o bombă şi un kamikaze“
Donald Trump a fost fenomenul politic în 2015 şi este pe cale să devină şi cel al anului 2016. El a anunţat că va candida în numele republicanilor şi, deşi toată lumea la Washington îl considera un clown şi media îi prezicea prăbuşirea, Trump se menţine în fruntea cursei. Dacă este să credem sondajele, el are şanse să obţină victoria în Iowa, micul stat rural dominat de un electorat evanghelic care, acum câteva luni, nu-şi imagina că ar vota pentru un patron de cazinouri, căsătorit de trei ori, care şi-a petrecut viaţa lăudându-se cu isprăvile sale, în special feminine şi pare că nu a citit niciodată Biblia. Pe a doua poziţie se află Ted Cruz, un senator dogmatic, care a reuşit să obţină o unanimitate contra sa în Senat prin poziţiile extremiste şi refuzul pentru compromis. Aşa cum rezuma Time, Partidul Republican s-a trezit în ajunul primarilor prins „între o bombă şi un kamikaze”. Cu riscul imploziei, dacă unul sau altul va fi nominalizat. Trump a susţinut multă vreme idei de stânga şi nimeni nu ştie bine ce politică va aplica. În ce îl priveşte pe Cruz, este foarte conservator. Şi nici unul dintre ei nu are multe şanse să fie ales la Casa Albă.
Hillary, invincibilă?
Nu este singura surpriză din această campanie. La stânga, Hillary Clinton părea, din plecare, invincibilă şi toţi pretendenţii democraţi la Casa Albă au decis să rămână în afara cursei. Ea a beneficiat de susţinerea partidului, de o enormă reţea financiară şi de o experienţă de neegalat. Dar nu fusese luat în seamă Bernie Sanders. La 74 de ani, senatorul de Vermont este un OZN şi mai uimitor decât Trump. Socialist declarat, necunoscut marelui public, acest bărbat cu păr alb care aprinde mulţimile cu un ton de tribun, a reuşit să mobilizeze milioane de alegători atacând Wall -Street-ul, sistemul „pieziş” în favoarea miliardarilor şi promiţând că va lupta contra inegalităţilor sociale. Aflat cu 55 de puncte la distanţă de Hillary Clinton în sondaje, el s-a apropit periculos şi o va devansa în New Hampshire, potrivit estimărilor.
Donald Trump, irezistibil?
Dincolo de intenţiile de vot, un sondaj al Pew Research Center releva la începutul lunii ianuarie că o majoritate a alegătorilor republicani (56%) consideră că Donald Trump ar fi un „bun” sau un „foarte bun” preşedinte, în timp ce doar 22% cred că ar fi „o calamitate”. În contrast, doar 25% cred că Jeb Bush ar fi „bun” sau „foarte bun” şi 36% cred că va fi o calamitate. Important, în ianuarie, un mare număr de articole de presă evoca ideea că establishmentul republican (cadrele, liderii din Congres şi marii săi donatori) ar putea în final să accepte nominalizarea lui Trump ca şi candidat republican la preşedinţie. Lideri republicani suflau ziariştilor că Donald Trump nu este un -radical periculos aşa cum se crede, ci un şef de întreprindere care va şti să ia deciziile bune pentru America. Această nouă -abordare mediatică, la doar câteva zile înaintea primelor voturi nu este întâmplătoare. Potrivit tuturor comentatorilor politici, alegerea lui Donald Trump s-ar baza pe o respingere viscerală a lui Ted Cruz, singurul său rival real.
Alegerea lui îngrijorează leadershipul republican care îl vede pe Cruz ca pe un ideolog periculos, ipocrit şi radical. Lobbyştii economici apropiaţi de republicani şi marii donatori nu îl vor pe Cruz, căruia nu îi iartă că a împins spre închiderea guvernului – shutdown – în 2013 pentru câştiguri politice inexistente. În timp, Donald Trump nu mai induce teama, mulţi considerând că nu are convingeri, este maleabil şi va sfârşi prin a se alătura ortodoxiei republicane. Alţii văd în declaraţiile sale scandaloase o dovadă a tăriei de caracter, ceea ce va face din el un mare lider.
